Cel dintâi Martir din Sfinți,
Cel chemat pentru vecie
Ai păstrat în Nou Cuvânt…
Rodul sfânt de Veșnicie!

Cel ce-a dat cu piatra seacă
În inima ta de Sfânt
A făcut Cerul să tacă…
S-a mai scris un Legământ….

Moșteniri de neamuri multe,
Cu izbânzi prin mii de ani,
Ostile cu Stea în frunte
Au pe steaguri doar…Ștefani!

În Biserica din mine
Stă pe-Altar Stăpâna Cruce,
Ștefan vine să-mi lumine…
Calea mea la Domnul duce!
…………………………….
Celor ce Ștefan se cheamă
La mulți ani fără de teamă!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

27 decembrie, 2018

În credinţe cu trei magi
Şi o stea împărătească
Răspândim dorinţe vagi
Către Mila ,,Lui’’ Cerească

Adunăm credinţe oarbe
Cu plăcerile lumeşti
Învârtind în mii de coarbe
Inimi negre, pământeşti…

Le zidim pe temelia
Catedralelor de paie
Şi cântăm cu amnezia
Unui cor cu ,,voci’’ de oaie

Şi-n tristeţile amare,
Care-s multe, fără rost,
Trecem peste vieţi sumare
Cu trei zile, dintr-un ,,post’’!

Ne crucim ca împăraţii,
Care-au dat uitării veacul,
Sau mai suntem supăraţii
Care-n gări şi-au uitat sacul…

Şi pierduţi prin ani de viaţă
Am rămas nişte ,,uituci’’,
Vrem sa ne schimbăm la faţă
În oraşul cu trei…cruci!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

19 decembrie, 2018

Nu ești nemuritoare
Doar fiind „orfană” de părinții mei…
Nici anotimpurile mele
Împrumut nu le poți avea
Fiindcă inima ta
E sensul iubirii
Și ziua,
Și noaptea,
Soarele și Luna
Te vor învia
Numărându-te cu dorul!

Nu suntem Nimicul
Nici Absolutul,
Nici lutul
Făcut haină grea…
Suntem Veșmântul
De inimă albastră,
Taină cu dor,
Lume de Cuvinte
În Marea Cuvântului
Și lumină de stea
Din Steaua cu trei Lumini…
Nu sunt(em) Infinitul
Ci numai suflete
De Infinită Iubire!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

13 decembrie, 2018

Cântă calmă pianina
Vechiul imn medieval,
Craiul alb din Salamina
Vine-n zborul unui cal

Bate zala cu piciorul
Timpul-l calcă nemilos,
Pe cărări işi uită dorul…
El, voinicul arătos!

Paşte calul de Ursită
Norii albi, sezuti din ploi,
Bate cerul din copită
Cu un fulger de război…

Trage Carul cu dorințe
Pan’ la Steaua ta polară,
Seamănă pe nori semințe
De pelin si tămâioară….

Şi-ţi răsar pe suflet salbe
Cu flori ninse de-mprumut,
Luna mea cu zăpezi albe
Nu-mi răspunde ca un mut…

Cântă-n seară pianina
În solfegiul iernii moi,
Eu sun Craiul …tu Mălina…
Cerul e stăpân pe noi!
…………………………….
Iarna peste lună cerne…
Dorul peste noi se-aşterne!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

11 decembrie, 2018

Pe un ram, la Sânul Mamei, tu creşti mare şi vânjos
Cu o doină, spusă-n şoaptă, somnul tău e mai frumos
Legănat, când doare totul, în durerea-ţi fără noimă,
Visul tău-i doar o fărâmă din Apusul fără normă.

Trece vremea ta prin taine cu luciri de Răsărit,
Între zilele senine sau cu nopţi ce-au amuţit,
Şi te faci frunză sau floare, sau un fruct îmbietor,
Nu vei şti când vine toamna și-ţi răpeşte al tău dor!

Nu vei şti acum ce-nseamnă să fii mare cât un Pom,
Să dai rod bogat de Viaţă, bogaţia unui Om,
Dar va trece nemiloasă dulcea ta copilarie
Şi rămâi cu bruma-n tâmple ca şi frunzele din vie…

Mai rămâi cu amintirea care-i scrisă pe morminte
Unde stau ascunse taine şi-ngropatele Cuvinte;
Multe sunt nespuse astăzi, altele îşi striga jalea….
Unde eşti copilărie….unde-ţi mai găsesc eu Calea?!
…………………………………………………………………
Mugurel din Pomul Vieții peste care bate dorul,
Dumnezeu îţi lasă Calea, tu eşti numai Călătorul!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

7 decembrie, 2018

Să-mi cer iertare unor ploi
Ce mi-au făcut ogorul tină,
Să nu-mi rămână un trifoi
Când vara vine în grădină?!

Să-mi cer iertare unor ani
Ce mi-au făcut uitată-o vină,
Să nu-mi rămână nici doi bani
Când ortul cade pe retină?!

Să-mi cer iertare unor slugi
Ce mi-au facut rănite clipe,
Să nu-mi rămână zloţi în pungi
Când totu-i rost pentru risipe?!

Să-mi cer iertare unor Sfinţi
Că mi-au făcut prea bine azi,
Să nu-mi rămână din arginţi
Cand ţie-ţi dau ca sa nu arzi?!

Sa-mi cer iertare unor zmei
Ca mi-au facut pe cer aripe
Să nu-mi rămână flori de mei
Cănd vreau să-mi cearnă peste clipe?!

Să-i cer iertare Domnului
Că mi-a facut Viaţa-n Lumină,
Mă-nchin la umbra Pomului
Când arde-n fruct păcat cu vină!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

5 decembrie, 2018

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

27 noiembrie, 2018

M-apuc de alte ocupații
La vârsta-n care nu visez,
Și nu m-aș prinde-n altercații…
Că vreau să mă pensionez!

Când bani aveam lipseau colacii
Nu de salvare, ci de-ospăț,
Acum nu-mi mai ajung copacii…
Să mă mai sprijin cu un băț!

Trecut-au anii ca și trenul
Cu două clase la ,,fefeu”” ,
Și mi-a rămas acum catrenul….
Să îl descânt în felul meu!

Povești de viață ferecate
În lumea basmelor burlești
Sub cer uitate, amânate…
De ziua-n care te ferești!

Și vrei să lași la ușă popii
Mărturisirile, pe toate,
Dar te pârăsc îndată ,,cioclii””…
Și nu o fac pe jumătate!

Și într-un tren cu două clase
Te urci pe locul tău banal,
Iar ,, nașul” nu vrea rest să-ți lase…
Că n-ai plătit ,, convențional”!