IARNA UNUI PORTATIV
Tăcerea ca o rapsodie
Pe iarna unui portativ
Păşesc doar note zgribulite
De un gând, un ton şi-un semiton.
Pe foile îmbătrânite
Sunt ape ce-au rămas trezite
Şi curg cu acele de ceas
În cercuri vii, de nuferi albi.
Tăcerea ca o rapsodie
Plutește-n vânt printre copacii
Iar când pe cale nu e nimeni
Mai plânge câte o păpădie.
MIEZ DE VÂNT
Desculţ în ploaia cristalină
Atins de degete ei
Pe fruntea mea e o pianină
Şi-n loc de inimă, lumină
Desculţ în ploaia cristalină
Pământul parcă se ridică
Iar gândul, ascuns după perdea
Dansează fără să mai vrea.
Desculţ în ploaia cristalină
Mi-e trupul tot mai mişcător
De vreau să fug, să scap de vină
Mă arată degetul arătător.
Desculţ de ploaia cristalină
În păr cu ploi şi miez de vânt
Te port sau tu mă porţi cu tine
Mai sus, mai sus în rând cu mine.
O PASĂRE
Azi am văzut o pasăre
Cu chip de copil
Mă privea cu atâta pace,
Încât pe trup mi-au crescut pene.
Azi am văzut un copil
Cu chip de pasăre
Mă privea cu atâta dragoste
Încât din ochi mi-au crescut aripi.
Azi am văzut o potecă,
Mă privea cu atâta dor
Încât cu sufletul îngenunchiat,
Mi-am reluat din veşnicie, zborul.
DE LA TINE
Aud cum pietrele vorbesc
Aud cum fluturi se-nchină
Aud cu florile privesc
Dar nicio vorbă de la tine
Aud cum frunzele dansează
Aud cum vântul se topeşte
Aud cum apele se nasc
Dar nicio vorbă de la tine.
Aud cum nori se lovesc
Aud un greier ce suspină
Aud și pasări ce visează
Dar nicio vorbă de la tine