Îngeri şi demon
Îngerul din dreapta mea
mă întreabă de ce-s trist
când nu am o soartă rea
şi-am putere să rezist …
Cel din stânga vrea să-i spun
de ce sufăr în frământ,
când un rod bogat adun
de o viaţă din cuvânt …
Cel din faţa mea, zâmbind,
vrea să ştie de ce plâng
când prin codrii verzi colind
şi luceferi din cer strâng …
Nu văd demonul cumplit
trimis de destinul meu,
ce-n spate mi s-a suit
şi-i din ce în ce mai greu ?! …
————————————–
Anatol COVALI
București
24 decembrie, 2018
Galaxie
Există undeva în Univers
o mică, dar perfectă galaxie
în care fiecare stea e-un vers
al unui vast poem de armonie.
De-acolo vin şi-acolo-am să mă-ntorc
purtând în suflet cea mai grea menire :
ca din cuvinte cântece să torc
şi să le las ca farmec să respire.
Port poezia-n sânge şi sunt uns
de muza ce îmi stă în preajmă-ntruna,
ca la orice impuls să am răspuns
înnobilat de sensuri totdeauna.
Sunt fericit că în obârşia mea
ard ruguri în consoane şi vocale
şi-aud cântând în fiecare stea
viori, trompete, flaute, ţambale.
————————————–
Anatol COVALI
București
23 decembrie, 2018
Exist cât vrea destinul
Exist fiindcă speranţele îmi vor
şi trup şi suflet ca să zburde-n ele
şi-apoi să râdă blând de spaima lor
când lacrimi reci mă udă pân` la piele.
Exist ca să învăţ să rabd, să-ndur,
dar să nu-mi fac culcuş în resemnare,
ci să mă bucur dacă un azur
din când în când în viaţa mea apare.
Exist pentru că-am fost aici trimis
ca o menire să o duc la capăt
şi armăsarii fiecărui vis
să-i călăresc în încontinuu treapăt.
Exist cât vrea destinul să exist
şi totuşi uneori îi fac în ciudă,
când nu mă las răpus şi când rezist
la orice probă, cât ar fi de crudă.
————————————–
Anatol COVALI
București
22 decembrie, 2018
Suflet
Tu eşti cu mine-aici şi-ntotdeauna
îţi simt din plin regalele vibraţii,
când inima-îşi alintă tandru struna,
iar sufletul e plin de constelaţii.
O, suflet blând, lumină întrupată,
care-a dorit s-alunece din slavă
şi să se lase-o vreme modulată
în viaţa mea, sibilică octavă !
Exist pentru că eşti. Sunt locu-n care
ai vrut să locuieşti pentru o clipă,
spre a vedea de ce este în stare
ceva care a fost şi e risipă.
Îţi pare rău ? Îţi pare bine ? Poate
vom şti curând, când vom avea alături
doar gândurile ce, eliberate,
vor colinda-n senin fără omături.
————————————–
Anatol COVALI
București
21 decembrie, 2018
Mai ard o vreme încă…
Mă-ntorc în mine însumi spre-a mirosi esenţe,
pentru-a afla din margini ce e-n interior,
cotrobăind în sine spre a găsi valenţe
cărora încă-n viaţă nu le-am rămas dator.
Respir ascunsul spaţiu ce-n mine stă la pândă
şi simt răcoarea densă a codrilor bătrâni,
când îmi alintă dorul c-o mângâiere blândă
în care-adie frunze ce par frumoase mâini.
Şi nu mai sunt afară. M-am preschimbat în sferă,
un punct de referinţă, esenţial nucleu,
ce-absoarbe-n sine totul doar fiindcă se oferă,
fiind aerul care foşneşte-n jur mereu.
Am să mai ard o vreme până devin cenuşă
pe care-a mea ursită va risipi-o-n vânt
în timp ce viaţa-nchide pe rând câte o uşă
sau o fereastră unde am cutezat să cânt.
————————————–
Anatol COVALI
București
20 decembrie, 2018
Trăim pentru nervuri
Ne izgonim din sine-n sine-ntruna,
cutrierăm neantu-n chip de sfere
dezacordându-i împlinirii struna,
punând zăbrele-n slab şi în putere.
Şi totu-i numai pentru-mbrăţişare,
doar pentru-a face actul de prezenţă
cerut de cea dintâi descălecare
acolo unde totu-a fost esenţă.
Trăim pentru nervuri,nu pentru scoarţă
şi pentru rostul rodului cu sâmburi,
chiar dacă uneori sculptăm în harţă
nu falnici munţi, ci caraghioase dâmburi.
Şi oscilăm între concret şi sacru
neavând timp de smulgeri din pricină,
pentru că totul este simulacru,
iar zi de zi prezenţa-i mai puţină.
————————————–
Anatol COVALI
București
19 decembrie, 2018
Miraj
Miraj mascat de şerpuiri fugare
când stoluri de păreri în urne cad
şi-avântul încolţeşte în răzoare
cel mai frumos şi inedit răsad.
Pădurile de împliniri exaltă,
plouă cu fulgi de-argint peste tristeţi
şi cântece se-adună laolaltă
în cele mai imberbe dimineţi.
Tenebrele sau risipit. Ferige
îmi răscolesc dorinţele fierbinţi
şi sufletul s-a învăţat să strige
când nervii obosesc şi sunt cuminţi.
Ca un păinjeniş mă simt. O ie
ţesută peste-al gândurilor grind,
magic acord şi o eufonie
în care ruguri de tumult aprind.
————————————–
Anatol COVALI
București
19 decembrie, 2018
Etapă
Din început către sfârşit şi iar
spre început pentru-a străbate spaţii.
În chip de Prometeu şi de Icar
remodelez în sfere constelaţii.
Sinele meu se vrea desăvârşit,
profund, fără de margini şi-n mişcare
necontenită către infinit
unde se află punctul de plecare.
Nu-mi pasă că e-un zbucium crunt şi dens
în înlăuntrul sferei ce mă poartă.
Când vreau lumină, cu baros de sens
croiesc câte-o fereastră sau o poartă.
Atunci devin un punct incandescent
şi văd orice, Nimica nu îmi scapă,
înţelegând c-acest ciudat prezent
în nemurire-i numai o etapă.
————————————–
Anatol COVALI
București
18 decembrie, 2018
Prezenţa mea
Prezenţa mea în vechile privelişti
când din concret mă prăbuşesc în sacru
sfidând ale destinului oprelişti
ca să nu cred că iar e simulacru.
Imaginând prefacerile dense
ce au ca scop aprinderea de ruguri,
încep să uit că-am îndurat ofense
şi c-am purtat umilitoare juguri.
Am fost învins,dar numai pe de lături.
În sinea mea am repurtat victorii
fiindcă-am învins cu dragostea omături
şi locul nopţii lungi l-au luat zorii.
M-a-mbrăţişat o aură superbă
şi parcă m-am născut a doua oară
când inima arată ca o jerbă,
iar sufletul e-o pasăre solară.
————————————–
Anatol COVALI
București
16 decembrie, 2018
Încins
Ce iarbă deasă creşte în tăceri !
Cum zburdă gându-n ea precum o coasă ,
când revenit din tristul nicăieri
nu-mi pasă de-am ajuns sau nu acasă.
Acelaşi aer şi acelaşi cer
mă-ntâmpină cu braţele deschise
şi mă îndeamnă să cutez, să sper
că se-mplinesc şi ultimile vise.
Un alt vulcan mi-a explodat în ţel,
aur şi-argint sunt în fierbintea-i magmă
ce-a astupat tunel după tunel
ferindu-mă de orice fel de tagmă.
Poate să vină iarna cea mai grea.
Sfidez nămeţii, viscolele, gerul,
de când pământul e de-asupra mea
şi calc cu paşi neşovăielnici cerul !
————————————–
Anatol COVALI
București
15 decembrie, 2018