Etapă
Din început către sfârşit şi iar
spre început pentru-a străbate spaţii.
În chip de Prometeu şi de Icar
remodelez în sfere constelaţii.
Sinele meu se vrea desăvârşit,
profund, fără de margini şi-n mişcare
necontenită către infinit
unde se află punctul de plecare.
Nu-mi pasă că e-un zbucium crunt şi dens
în înlăuntrul sferei ce mă poartă.
Când vreau lumină, cu baros de sens
croiesc câte-o fereastră sau o poartă.
Atunci devin un punct incandescent
şi văd orice, Nimica nu îmi scapă,
înţelegând c-acest ciudat prezent
în nemurire-i numai o etapă.
————————————–
Anatol COVALI
București
18 decembrie, 2018