Unire!
Muntenii, ardelenii, moldovenii
Suntem urmaşii Daciei străbune
Voința a fost să-şi dea mâna frații,
Într-o simțire, într-o singură uniune
Martori neclintiți, Munții Carpați
Şi câmpia noastră strămoşească
Au stat de veghe țării nemişcați,
Unindu-şi fii pe glia românească
Din Alba Iulia se strigă UNIRE!
Se plânge de bucurie, se cântă
Se-ncinge hora frățească-n iubire,
Flacara unirii luminează ziua sfântă
Şi Prutul şi Nistrul aşteaptă UNIRE,
Ce bine ar fi să se-ntâmple minune,
Doina noastră mocneşte-n jelire,
Românii doresc o țară şi-un nume
Noi nu ne hrănim cu iluzii deşarte,
Istoria străbună ne e călăuză,
Dreptatea şi mândria să ne poarte
Uniți sub tricolor în aceaşi cauză
La Putna limbi de clopot bat tare,
Romanii mai plâng în patria mumă
Şi glas de bucium pornit-a chemare,
Ecoul Unirii peste munți răsună
Aceaşi limbă vorbită ne-mpreună,
Istoria noastră-i scrisă cu sânge,
Înstrăinații sub acelaşi cer se adună,
Uniți in cuget şi simțire vom ÎNVINGE!
România întregită!
Cum să nu jelesc, să urlu, să plâng
Au rupt Moldova din hotarele țării,
Că nu mai pot în brațe să o strâng,
Dată-i străinului pe lacrima întristării
