Alexandra GĂLUȘCĂ: Poesis

Toamnă argintie

 

Te caut în toamna vieții cu-n surâs,
Aprind un foc în a farului oglindă,
Şi stele în lacrimile ultimului plâns,
Aş vrea focul inimii să te aprindă

Şoptesc cocorilor ce trec în zbor,
Înlăcrimată precum roua pe floare,
Să mi te-aducă în clipele de dor,
În toamna-mi argintie la culoare

Ascultă marea cum te cheamă,
Trezeşte-mă în simfonii de vânt,
Sărută-mă cu drag şi fară teamă,
Declară-mi iubirea într-un cuvânt

Te chem iarăşi să vii în toamnă,
Să mă-ngropi în frunzele căzute.
Amintirile vii cu noi mă-ndeamnă,
Să te găsesc în visele-mi pierdute

 

Te caut prin timp

 

Sunt clipe ce dansează-n suflet,
Prin gările secundelor pierdute
Le simt curgând cu fiece răsuflet
Doresc să cuceresc a clipelor redute

S-a spart clepsidra timpului aiurea,
Risipind ca o tornadă tot nisipul,
M-am agățat de ceas cu o curea,
Să te caut prin timp să-ți văd chipul

Când liniştea mea şi-a luat zborul,
Cu sfertul academic spre alte zări,
Doar singură am rămas cu dorul,
Speranța mea suferind grele lezări

Timpule, întoarce-mi acum iubirea,
Topeşte înghețul din gândul călător
Alungă pustiul ce-mi usucă privirea
Luminează calea iubitului zburător

 

Furtuna a trecut

 

Cu rafale de vânt, talazuri
Țipă peste diguri furtuna,
Cerul e acoperit de nouri,
De ieri marea plânge-ntruna

Ce a fost furtună, azi e briză
Lacrimă sărată purtată la mal
Şi căpcăunul a devenit divă,
Cântând fior cristalin din val

Un albatros îşi caută perechea
Se zbuciumă, țipă disperat,
Marea şi zarea va veghea,
Să o afle, să o ajute neapărat

Pe nisip sunt urme sfinte,
Trec caii cu coamele-n vânt,
Se-ntorc la mal dând din copite
Din spuma mării îsi iau avânt,

Marea cu valuri înspumate
Alintă scoicile pe țărm de dor,
Şi vântul o leagănă-n şoapte
Iar păsările albe trec în zbor,

Şi-n amurgul ce lin s-a lăsat
Gândurile, visele, speranțele
Stau cu caii-n spumă la sfat,
Iar păsările păzesc malurile

——————————–

Alexandra GĂLUȘCĂ

Brăila

2 thoughts on “Alexandra GĂLUȘCĂ: Poesis

Lasă un răspuns