Eglogă
am căutat prin stele
mi te-am găsit doinind,
mai sus chiar decât ele Luceafăr singuratic
arhimandrind cuvântul
te dărui nesfârșirii eternuri
păstorind,
aici, mai jos te-ai risipit
în brazde pământul învelind în rapsodii
de tei,
ai tot iubit în clipe cât alții-n rost de veacuri
tot neamul tău cu buni și hoarde
de atei,
ai numărat și plopii prin umbre ocolind
din onduleul vremii ai pripășit
in versuri străbuni cu țara-n inimi
și sângele martir,
din câmpuri luat-ai rodul la ceasul bun
vremelnic
ai înțeles blândețea tăcerilor din miei,
în rostuiala minții
ai dat cu biciu-n mână spre vameși
și-epigoni,
ai strâns la piept lumina din nopți nenumărate
din pragul lunii pline
cu lacrimi neudate, ai strâns tot înțelesul
înavuțit prin moarte,
ne-ai dăruit Cuvântul nouă
nestins Hyperion!
Iertare
corbilor cu ochii scoși
le voi aduna cuiburile de pe drapeluri albe
zădărnicind înfruntarea zborurilor
de-nfluturare,
nimic mai onest ca miresele florilor
impământenind
plutirea efemerului în vacanța nesfârșită
a polenului întru-ntunericul morții
parfumând…Neștiirea,
voi aduce din cer toți îngerii munților
ce nu se văd,
prigoana fugii cu potcoavă îi voi face
câmpurile or fi jurăminte verzi
de aplecare,
privi-vom caii în ochi
și le vom cere iertare!…
Fobia asemănării
De-atâta apropiere se nasc între noi
pentagoane de semiluni în care roiesc
ingeri siamezi
cu respirația noastră în palme,
uneltesc în nopți
codrii de apocalipse genare sub ochi
cu bretoane papale,
purtăm aceleași tiare de apă
sub aceeași candelă ni se închină umbrele
mirosind a asfalt de genunchi
inrădăcinat în ghiveciul cu mușcate
imperiale,
dormim amândoi deodată
și visurile nășesc același Iordan ce fierbe
in cazanele tălpilor,
hrănim mereu
doi porumbei albi într-un zbor continuu
același cuib îngrădim cu sârmă ghimpată
și dezghețăm indigoul acelorași
ierni,
se văd paralele la miazănoapte de pod
in trecere
oare să fie picioarele noastre căutându-și
răsăritul placentelor suspendate
pe același suspin al nașterii?
————————–
Simon JACK
Israel
Ianuarie 2020