Să nu pui întrebări
de n-ai si puncte peste neînceput,
mă văd cum beau din beci
burdufuri cu vinul umbrei
din pastrama înavuțită în carnea
unei prade reci,
e strună peste depărtări
cimpoaie,
se-aud cum cântă meridiane peste
cerul unui anofel,
doi fluturi mici împrejmuiesc grădini
de vară,
e masă peste scaun, petrecăreți în umbre
și degete ascunse sub fuste
fel de fel,
să lași când pleci
la poarta minții tot ce-ai luat de-aici
citind fără să vezi,
mai lasă doar pe pragul frunții
din vinul ăla și-o grimasă dezordinii
ce-mi face melci introvertiți
în beci! …
————————–
Simon JACK
3 mai 2019