DEZLEAGĂ-MĂ DE VÂNT
Inspiră-mă pădure,
respiră-mă curată,
picură-mi peste suflet iubire
din iubire,
aruncă flăcări vii
în
inima-nghețată
și arde-mă cu soare,
acum,
în amurgire .
Hrănește-mi însetarea din buzele-mi
ce fierb ,
răspunde-mi întrebărilor ce îmi opresc
suflarea,
îngenunchez cu tine
pe lacrimi
și te-ntreb:
când se sfârșește noaptea ,
când vine neaflarea ?
Se rup bucăți din mine,
se prăbușesc
pe lunci,
se tânguie-n iertarea pădurii
din pământ;
albastrule ce râuri
cu râul
dintre stânci,
dă-mi mie puritatea ,
dezleagă-mă de vânt !
—————————
Silvia URLIH
21 octombrie, 2018