Trup de dună
Mi se pare că scriu
cu slove de permafrost
mult și poate fără rost..
Dar ce pot face, pustiu
când nu sunt lângă tine
pentru a uita de mine.
Mă rătăcesc în poezie
acolo codrul și râul mă știe
povestindu-i a ta feerie.
Și când te-or zări să-ti spună
dorul ce mă alungă si adună
ca un trup de dună
–––––––––––-
Petru Daniel VĂCĂREANU
31 mai 2018