Recită-mă-n ură
Citește-mă cât mai exist
Căci, voi fi, rouă de ametist
Câmpiilor ce le hoinăresc
Codrilor ce-mi ostoiesc
Înfometări-n liniște.
Poienilor ce mă-nvelesc
In verzi haine, palate,
Izvorelor ce-mi sorbesc
Pietrele cărate-n spate
Inflorind tălpi-nspinate.
Recită-mă-n amor,ură
Ceartă-mă de-ți par glastră
Floare-n privire, măiastră,
Să-ți curg în purpurie
Rouă ambră de feerie.
In bujori-ți de senin
In crini pieptului,tanin,
Pe coapsa de lună,plină
Sub talpa fină,violină.
Căci nu voi mai fi
–––––––––––––-
Petru Daniel VĂCĂREANU
6 iunie, 2018