Ochiul nopții
Nu știm noi ce vede ochiul nopții îmbiat de serenada lunii
De viorile nenăscute încă din pântecele copacilor vii
Pătura misterului se cerne peste lume aprinsă de stele, casele îngerilor
Cortina se lasă, înflorește intunerecul că să ne dăruiască somnul lebedelor
Se aștern la somn pădurile și munții imbratisind tainele neâncăpute
Câte grădini în serai sunt umplute de iubirea îndrăgostiților
Câte lacrimi curg în șiraguri de mărgele
Înălțate din inimi ce poartă pumnale de trădare în numele iubirii
Visele coboară în timpul somnului din tolbele îngerilor
Ne este dăruit somnul să trăim ca-n basme
Să valsam în alte lumi, în alte existențe
Să ne alegem trăsura cu caii albi ce ne plimbă pe calea Lactee
În domnul dulce nu ne fură nimeni, nu ne rănește
Acolo suntem cu toți îndrăgostiți, îmbrățișați
Avem pacea deplină, avem pentru o noapte pasărea zbaterii din noi dormind
În ochiul nopții, sub aripa îngerilor, în vise, suntem egali, suntem iubiți!
––
28 octombrie 2021
Confruntare
Nu vei înțelege amărăciunea până nu vei cădea și tu în groapa cu lei
Când te vei salva, vei căuta și înțelege altfel curcubeul cerului,
Vei vedea diferit culorile sufletului pământean
Nu vei înțelege nebunia până nu o vei trăi si tu,
Rostogolindu-te în tumbele ei, să-i simți mușcăturile
Nu vei intelege zborul păsărilor până nu îți vei simți aripile sufletului tăiate în înălțare
Nu vei ști cum e să fi închis în colivie până nu îți vei trăi întemnițarea ta
Nu vei ști cum e sa fi cerșetor până nu vei cerși si tu ce îți lipseste
Atunci vei deveni frate cu omul cu mâna întinsă, în zdrențe
Nu vei înțelege seceta pământului până nu vei fi însetat uscându-te în devenire
Atunci vei vrea să dăruiești o cană de apă unui pribeag însetat
Cînd vei flămânzi vei înțelege foamea, și îți vei dori să înveți să framânți o pâine
Nu vei înțelege deșertăciunea până când sătul fiind,
simți înecarea în prisosul fără trebuință
Nu vei înțelege ura până când nu vei mai fi iubit, învins în temnița iubirii
Nu vei înțelege trăirea până când, prin foc vei fi ars ca un lut neputincios,
Un lut fără de care mâinile olarului nu sunt nimic, iar el nu își cunoaște desăvîrșirea
Atunci când toate acestea vei trăi, vei înțelege în sfârșit îngenuncherea în fața vieții
Curgerea în destin, că tu îți ești călăuză, vânt, mare înspumată și corabie
Tu îți ești Luceafăr, tu îți ești întuneric și lumină, tu îți ești ceea ce trebuie mereu sa fi
Și atunci vei înțelege îmbrățișarea iubirii supreme când o dăruiești și îți este dăruită
Fără de care nimic nu are sens, fără de care Dumnezeu nu există…
––
30 ctombrie 2021
Hoțul de frumos
am furat misterul lumii
să scriu un vers,
să las penița din mine să-și crească aripi
am furat liniștea nopții cu stelele ei aprinse
să mă las vrăjită
am furat parfumul trandafirilor
să înțeleg elixirul și spinii vieții
am furat soarelui razele
să mă las coaptă ca un strugure
am furat roua ierbii
să beau nectarul unei zile noi
am furat zborul păsărilor în vise
să mă înalț la cer să îmbrățișez infinitul
am furat pârguirea cireșelor
să vindec delirul suferinței când viață îmi dă să beau pelin
am furat tăcerea pietrelor, tăria lor
să răspund mușcăturii de om
am furat pumnalului tăișul
să nu mai fie miei uciși
am furat cucuvelei cântul morții,
să nu aflu că a murit mama și tata,
să îi știu acolo, acasă, așteptându-mă
am furat apei răcoarea și viața
să pot să dau și eu, la rândul meu, viață mai departe
am furat cerșetorului zdrențele și pribeagului traista
să aflu ce înseamnă a fi vagabond
am furat pădurii somnul
să pot pulsa în rădăcinile copacilor, să devin una cu seva lor,
să mă las tăiată de secure, sculptată, să devin vioară
am furat mării valurile
să aflu taina perlelor, cântecul sirenelor
am furat corăbiilor pânzele
să lupt cu furtuna, să înțeleg adâncul
am furat stâncilor puterea
să devin peștera asceților în rugăciune
am furat corzilor muzica,
să mor, apoi să învăț să reînviu,
să mă ridic din cenușă ca pasărea Phoenix
am furat îngenuncherea îngerului păzitor
să pot să ocrotesc iubirea de dăruit,
să aflu pentru ce am venit pe pământ!
––
30 octombrie 2021
Ne-am întâlnit
Ne-am întâlnit între clipele furate ale zilei și nopții,
Pe pelicula invizibilă a timpului nemăsurabil
Ascunși în iubirea răsăritului și asfințitului
Inhalând un parfum știut doar de noi,
Ce nu poate fi capturat într-o sticluță
Am existat în goana nebună a timpului nemăsurabil
Ca trenul cu șinele lui, ce nu există una fără alta
Rămân împreună doar într-o trecere de nălucă
Ne-am întâlnit în scurtul timp al căderii unei frunze în toamnă
Ce mângâie văzduhul dintre ramură și pământ
Înainte să se așeze în cortegiul ruginiu al plecării
Ne-am întâlnit la venire și plecare, pe cărarea dintre trecut și prezent
Pelicula invizibilă a timpului nemăsurabil
Ne-am aruncat priviri înfometate de iubire, înainte de visare
Ne-am întâlnit în fulgul iernii ce s-a topit,
Prea îndrăzneț să fure o rază de soare
Ne-am întâlnit în primăvară când iarba a încolțit
Diminețile am băut roua în cupa soarelui vrajă
Într-o intensă îmbrățișare
Părăsind gara destinului a câta oară
Și dacă ne-am fi ținut strâns de mână
Dacă măcar o dată, ne-am fi atins buzele
Seismul ne-ar fi aprins, deveneam crater și lavă
Clocotind o iubire eternă, nemăsurabilă…
––
10 noiembrie 2021
Așteptare
Poate te simți singur suflete
Te zbați ca o pasăre închisă ce se dorește evadată din colivie
Dorindu-ți să întâlnești pe cineva
Să fii iubit febril, îmbrățișat, dorit
Și mângâiat, râzând, plângând cu tine
Desculți în ploaie, să priviți la lună
Un întreg să deveniți, iubirea vă cunună
Acel suflet există, te iubește, îi locuiești în inimă
Te așteaptă, îți cântă, te vede în flori, în cer, dansează cu tine
Te caută în fiecare zi, cum își survolează pasărea cerul infinit
Te așteaptă cum așteaptă marea corăbiile
Se mistuie cum arde focul în flăcări
Pulsează febril ca poezia nescrisă încă pe hârtie
Cântă ca vioara ce crește acum în copacul sortit să-i fie creator
Se pregătește ca arcușul ce o va completa în muzică divină
Visează ca floarea ce nu și-a întîlnit încă albina ce îi va culege nectarul
Acel suflet vibrează o orchestră întreagă pentru tine
Doar nu v-ați întâlnit încă,
Nu înseamnă că sufletul tău pereche nu există!
––
11 noiembrie 2021
––––––––––––
Carmen Cristina OLTEAN
Toronto, Canada
25 noiembrie 2021