TU, FEMEIE !
Câte ofuri tu, femeie
Ai ascuns în pieptul tău?
Câte lacrimi, ca trofee
Le-ai trimis spre Dumnezeu?
Ai fost prunc, apoi copilă
Apoi te-ai văzut fecioară
Și te-ai cununat umilă
Dându-ţi foc la inimioară.
Ai adus copii pe lume
Și te-ai îngrijit de toate
Cu nădejdea la mai bine
Ţi-ai șters trupul de păcate.
Gânduri mii ai strâns în minte
Lăcrimând de-ngrijorare
Te-ai sacrificat cuminte
S-aibă pruncii tăi mâncare.
Ai albit de-acum femeie
Dar de asta nu-ţi mai pasă!
Sufletu-ţi de orhidee
A adus pace în casă.
Mulţi te văd zâmbind senină
Azi pășind cu fruntea sus
Însă inima ta-i plină
De tristeți de nepătruns
Nici în toamna vieții tale
Nu te plângi de vreun necaz
Îţi ștergi lacrima agale
De pe sfântul tău obraz !
–––––––––––––
Oana Adriana ALEXANDRESCU
Focșani
1 august 2018
Pictură Emanuel Nodea