Mi-e sufletul zbor
sufletul nostru e zbor – trupul, ţărână.
prin aer, urma trecerii noastre e fum.
priveşte-mă-n ochi şi ia-mă de mână
o clipă să-ti fiu popasul de drum.
plecarea e-n noi de când ne cunoaştem,
iubirea-i miracol crescut din asfalt –
cu teama de moarte în suflet ne naştem,
lumina ne mistuie într-un dor de înalt.
nu-i vreme de ziduri! deschide fereastra,
în noi sa primim răsăritul dintâi –
adoarmă-ţi pe braţe privirea-mi, sihastra
ce ştie să-ţi spună doar atât – mai rămâi!
iar dorul ţi-l culcă pe prag de iubire
şi-nfige-ţi în cer o credinţă nebună.
va şti universul minuni să conspire –
mi-e sufletul zbor – tu, doar ia-mă de mână!
——————————
Nina TĂRCHILĂ
Timișoara
5 septembrie, august, 2018
Va şti, vă şti universul….