Tablou atemporal
O tăcere albă peste noi se-așterne,
Palma ta sfioasă curge-n palma mea,
Părul, Niagară despletită-n perne,
Zâmbetul, făclie pe un colț de stea,
Epiderma caldă ascunzând vâltoare,
Buzele, maree fremătând ușor,
Ochi-adânci vârtejuri ascunzând chemare,
Zâmbetele tale lungi cărări de dor,
Trupul tău în noapte salvatoare arcă
Prevestind furtună până înspre zori,
Șoaptele, sirene ce imită parcă
Jalea din strigarea dușilor cocori…
Peste toate-acestea eu plimbându-mi mâna,
Buzele-mi setoase înflorind țărâna…
———————–—————–
Nicu GAVRILOVICI
7 ianuarie 2019