Pune toamnă, lasă toamnă
Toamnă în păduri de carpen
Unde-n frunze-ți plâng culori,
Pune-mi luna-n trenul galben
Să mă-ntorc la ursitori.
Pune-mi cerul în vagoane
Sprijină-l în păr la fete,
Lasă-mi noaptea la peroane
Pe băncuțe mai discrete.
Pune toamnă-n cupe vinul
Pașii mei spre cramă du-i,
Lasă-i inimii prea plinul
Din fereastra cu gutui.
Pune-mi toamnă iarbă-n pat
S-o simt moale și pufoasă,
Pasăre să fiu-ntrupat
Ca să-mi fac din stele casă.
Pune-mi mândra să mă fure
Să mă ducă între lacuri,
Unde boncăne-n pădure
Cerbii din Carpați prin veacuri.
Pune-mă pe frunze moarte,
Să privesc de jos tot cerul
Iar sub cap îmi las-o carte
Să-ți citesc din ea misterul.
Toamnă du-mă-n toată țara
„De la Nistru pân’la Tisa”,
Lasă-mi în cuvânt vioara
c-un surâs al Monei Lisa!
—————————————-
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU
Septembrie 2019