TRECUT-AU ANII TINEREȚII
Trecut-au anii tinereții mele,
Bătuți de vânturi aprige și ploi.
Și totuși, dacă mi-ar sta în putere,
Eu aș întoarce roata vieții-înapoi!
Cuprinsă sunt mereu de nostalgie.
Să fiu din nou copilă, mult mi-e dor!
-Aș da o fugă în copilărie,
Să urc la bunicuța pe cuptor!
Sa mă alinte buna mea maicuță,
Cu delicii-ce de atunci n-am mai gustat.
Un ,,urs” enorm făcut din maliguță
Și pâinea cea cu zahăr presurat.
Vreau să mă țin, iarăși de a mamei poală,
Ca sa mă ia cu ea în deal, la câmp.
Să-mi lege capul cu a ei broboadă
Și să o ajut, la curățat porumb.
Mi-i dor și de coliba cea din paie,
Unde ne-adăposteam mereu de ploi.
Acolo îmi puneam, eu la culcare-
Haioasele păpuși din păpușoi.
Mi-i dor ca să mă ducă iarăși tata
,,Călare” – pe umerii lui!
Să știți sincer vă spun, în viața asta-
Mai bun ,,transport” nici nu-i !…
Se trece viața mea, cu bune și cu rele,
C-așa îmi este dat, pe acest pământ.
Dar anii cei mai dulci-a copilăriei mele,
Eu, nicidecum-nu pot ca să-i mai uit!
———————–
Natașa MAZILU-MIRON
Chișinău
21 aprilie, 2018