Mugurel PUȘCAȘ: Portița spre inima mea

Există o poartă secretă,
Lirismul condeiului meu,
Te-aştept cu un stih, ca antreu,
Pășește, iubito, discretă.

Canaturi sunt simple coperte,
Arcada-i din cânt fermecat
Fin, pragul cu strofe-i sculptat,
Pictată-i cu vers de sonete.

Prinţesă cu ochii verzii,
Privești versatilă, timidă,
De dragoste, simt, eşti avidă !…
Hai, gustă răsfăţuri târzii !

Portiţa e doar pentru tine,
Din slove făcut-am zăvor,
Te-aşteaptă al tău visător,
Cu-n ceai în amurguri divine.

Poetul e-o magică cheie
Cuvântul e-alint de zefir,
Să bem al iubirii potir !
E patima noastră, femeie !

Poteca ivită din vis,
Pavată-i cu dale de dor,
Comoară ursită şi zbor
Vei fi în floral paradis.

Un înger va fi călăuză,
Cu mii licurici ca alai,
Stăpână vei fi în cel rai.
A mea jumătate și muză.

Portiţa va fi încuiată
Odată cu trecerea ta,
Vei fi pe vecie a mea,
În file cu-amor ferecată.

O carte şarmantă-i iubirea,
Copertele ei suntem noi,
Păşind pe catrene în doi,
În pagini ne-om arde trăirea.

( 19. 07. 2019, Reghin, din viitorul volum, ” Lutul de aur ” )

———————————

Mugurel PUȘCAȘ

Reghin

 

Lasă un răspuns