Când dorul plânge și suspină,
Și noaptea curge printre gene
Când norii picură a ploaie
Și stelele se strâng în horă,
Te chem din depărtări astrale
Să-mi mângâi sufletul si dorul.
Să-l lași să plece fără tine
Doar visele să-mi fie line!
Vreau să te uit și cine știe,
Dacă prin lacrima de frunze
Nu pică inima pustie ce varsă
Lacrimi de iubire!
Tu ești ce nu ai fost vreodată,
Și înger, demon ce mă leagă
Petale scurse peste umbre
Ce timpul nu îl poate șterge!
Daca-i rămâne lângă mine.
M-ai cuceri ca o cetate,
A cărei porți rămân deschise
Doar pentru tine și suspine.
Hai, șterge dorul ce îl port
Cu sărutări și brațe calde
Să-ți simt iubirea ce mi-o dai
Ca un zefir ce-l simt în noapte
———————————-
Miriam Nadia DĂBĂU
(Miriam Miriam)
27 mai 2019