Inițiem priviri de fulger
Și ne trasăm același țel,
Chiar dacă pare o utopie
Noi îl urmăm, credem în el .
Și deghizați în doi himerici,
Năluci prin noapte alergăm,
Scriem iubirii cu țidule
Pe un fir de rază noi dansăm.
Și câteodată mai năstrușnici
Ne supărăm, fără să vrem.
Pornim pe căi răzlețe,
Unde…apoi ne intersectăm.
Când îmi promiți din ceruri aștri,
Te cred moment, clipă, minut…
Chiar dacă știu că tu confunzi
Minciuna cu un jurământ.
Și invocând drept axiomă,
Sculptat în suflet te găsești.
Iubire, dragoste profundă,
Cu tine sunt.. cu mine ești…
Autoportret
S-au troienit cărările vieții,
Cu ace de argint în păr.
Cu flori de nea, din frigul nopții,
S-a împodobit fereastra din pridvor.
Ca ieri eram copii pe ulicioară,
Zburdând, fără să ne obosim.
Acum văd chipul de odinioară.
Privesc în gol, și oftez, că-i ofilit!
——————————-
Mirela ONEA