În anul 2001 publicam la editura Dacia un volum destul de cuprinzător din corespondența purtată de Lucian Boz din Australia, cu câțiva reprezentanți de seamă ai exilului românesc. E vorba de Ștefan Baciu, ajuns profesor la Universitatea din Honolulu, de Cioran și Ionescu de la Paris, de Mircea Eliade de la Chicago, și de Constantin Noica, Nicu Steinardt și Anton Dumitriu din țară. Marea cantitate de scrisori mi-a fost trimisă în mai multe tranșe par avion de la Sydney la Cluj, transcrisă și prelucrată în răstimp de mai mult de un an pentru tipar. Deși transpunerea electronică a acestora a durat și ea ceva timp, urmată de aranjarea cronologică a scrisorilor și notele aferente, respondentul meu de peste ocean continua să-mi mai trimită texte, pe care le găsea între timp adăpostite prin cine știe ce cotloane ale spațiosului cămin în care locuia. S-a întâmplat astfel că unele din aceste materiale au mai fost trimise și altora din țară, precum lui Nicolae Florescu de la „Jurnalul literar” (în ciuda faptului că într-o scrisoare sau lui N. Țone pentru revista consacrată exilului scoasă de el, sau pur și simplu erau loturi noi, care nu ajunseseră să fie triate de expeditor decât mai târziu).
Am constat astfel cu vremea, că în portofoliul ediției se mai păstrează unele scrisori care n-au ajuns să fie cuprinse în volmul amintit. Făcând recent un nou inventar al acestora am ajuns la concluzia că în posesia noastră se mai află scrisori aparținând aceloași destinatari, dar care n-au văzut lumina tiparului. Cele mai bogate și mai spectaculoase aparțin poetului Ștefan Baciu, multe dintre ele fiind însoțite și de poezii, desene și caricaturi din (revista sa N.R.) „Mele”, astfel că pe acestea, pregătite într-un fel de autorul însuși pentru tipar, să alcătuiască un volum separat și ca o mărturie a modului în care el își concepea corespondența, pe hârtie de culori diferite, cu antet special sau cu ilustrații trăznite, cu o anumită tehnică a așezării în pagină, ceea ce trimite la o lecție de design și fantezie poetică de factură suprarealistă, reprezentând una dintre experiențele colocviale neîntrecute până astăzi. Ea propune un delir dialogal de o frumusețe aparte, menit să încânte ochiul și să-l desfete pe privitor. Adeseori această performanță i-a reușit și grație complicității lui Grigore Cugler, și el un fantezist debordant, care își realiza singur desenele și lui Lucian Boz, care îi furniza tăieturi din ziare, fotografii și pagini de xerox cu materiale literare de o deosebită elocvență.
Sub raportul conținutului se poate desprinde din acest dialog epistolar o anume linie de conduită, urmărind libertatea de expresie și cultura dincolo de frontiere, dar și un cult al amabilității și gentileței. Tonul e totdeauna cald, plin de solicitudine și de atenție față de familia celuilalt, de necazurile fizice ale sănătății, de etapele mai bune sau mai rele sub raport pecuniar. Scrisorile lui Ștefan Baciu sunt apoi o sursă necontenită de informații despre evenimente personale și colective, despre noutăți editoriale și proiecte de viitor, despre modul în care este văzută politica culturală din țară. Pe primul plan figurează întotdeauna scriitorul ca generic și scrisul lui ca expresie a conștiinței epocii. Îl vedem astfel pe scriitorul nostru conectat la tot ceea ce vine din această zonă, cu o memorie colosală a faptelor din trecut și cu preocuparea ca ele să facă parte din zestrea pe care generația sa a lăsat-o neamului românesc, continuând să susțină tradiția literară de acasă și s-o înzestreze cu ceea ce exilul românesc a produs în acest sens. Una dintre preocupările sale majore a fost aceea de scoate din uitare figuri ale scrisului românesc interbelic, chiar dacă acestea nu sunt întotdeauna de primă mână sau tocmai de aceea, deoarece personajele trecătoare ale faunei bucureștene au reprezentat la un moment dat mari promisiuni și au întreținut spiritul viu al boemei capitalei, cu picanteriile lor diurne și replicile și șotiile pe care le puneau la cale. Adică un mod de a fi și a gusta libertatea de opinie și de confort european sui-genris, în care acest tip de scriitor se complăcea cu ardoare. Atenția pe care el o acordă acestor figuri de plan secund merită toată atenția, deoarece în timp ce la București aceștia erau sistematic ignorați, socotiți ca aparținând unei lumi apuse, el le reînvia memoria oarecum la nivel „mondial”, americano-havaiez și australian, ca o recompensă și un afront adus artei proletcultiste. (de altfel, despre lucrurle din România, nu vorbește decât la modul tragic-eroic, ca o țară a „fericirii” în care nu e permis ca cineva să se sinucidă!). Politica dusă sistematic de el în cadrul Caietelor „Mele” este una fundamental recuperatoare, încercând să aducă în actualitate tocmai pe acești scriitori uitați și marginalizați, numerele respective constând și din reproduceri din operă, cât și prin aprecieri și comentarii critice, echialând cu mici monografii și situări în epocă, excelente puncte de plecare pentru o seamă de cărți care ar merita scrise despre climatul literar interbelic și despre oamenii tineri ai anilor 30, fără de care avangarda românească n-ar putea să existe.
Reluăm mai jos pagini din această corespondență, continuând un mai vechi epistolar din revista „Apostrof”, despre care Lucian Boz vorbește cu simpatie și îi saluta cu deferență.
Cum și când a început dialogul nostru epistolar? Enigma e lămurită chiar de Lucian Boz, care, la 10 iulie 1993, îmi adresa această scrisoare, ce reprezenta începutul unui fertil dialog epistolar:
/antet /
„Stimate Domnule Popa,
Profesorul ieșean Mihai Drăgan mi-a trimis mai de mult „medalionul” ce mi-ai consacrat în STEAUA, uitând să-mi indice adresa D-tale sau cea a revistei. I-am scris, rugându-l să-mi dea adresa D-tale, dar nu s-a învrednicit cu un răspuns. Am scris și altor prieteni, dar nici ei nu m-au lămurit. În sfârșit, grație poetului Barbu Brezeanu, am căpătat adresa revistei, aș că pot să-ți mulțumesc pentru perfecta obiectivitate ce-ai arătat scrierilor mele. Cum nu cunosc nimic din ce-ai scris, în afară, bineînțeles, de cronica menționată mai sus, ți-aș fi îndatorat dacă-mi vei trimite lucrările D-tale. Dacă, la rândul meu, îți pot fi util cu ceva, nu evita de a-mi scrie.
Cu cele mai bune salutări, râmân al D-tale,
Lucian Boz”.
Reluăm în continuare publicarea acestei corespondențe, printr-un lot nou din scrisorile lui Ștefan Baciu către Lucian Boz, prietenul australian, care îl sponsoriza în permanență cu noi sume de bani. Într-una din scrisori, Baciu își declară supărarea pe țară, numită pe RSR (el îi spune RĂSĂRĂ!), unde i se pare că Labiș e supralicitat în defavorul altor scriitor importanți, sau e de părere că jurnalul lui Octav Șuluțiu a fost obținut de la Securitate prin prietenie, autorul lui dorind a fi ars. Baciu face și unele trimiteri la pasajele scoase. În general pentru Ștefan Baciu, realitățile din țară s-au oprit la anii în care el a fost și a trăit acolo și în asta poate că stă și farmecul amintirilor lui din scrisori sau din volumul „Praful de pe tobă”. Scrisorile sale transmit însă informații despre activitatea literară prestată (volumul „Îngerul malagambist”), Antologia poeziei surealiste, sumare numerelor din „Mele”, despre legăturile lui cu scriitorii români de la Paris sau din țară, despre activirarea Mirei. Două evenimente mai importante au loc în acest interval: moartea soției sale, Mira Simian, bolnavă de cancer, și o dispută cu Lucian Boz legată de publicarea într-un număr din „Mele” a unei poezii considerată de Boz ca antisemită.
––––––––––––
Prof.Univ. Dr. Mircea POPA
Cluj-Napoca, 30 ianuarie 2021
***
SCRISORI:
ȘTEFAN BACIU – LUCIAN BOZ
- I
Adresa : Lucian Boz, Box 1538/GPO, Sydney, NSW, 2001
Vedere cu un tablou din Le Musée de Foche
Dragă Lucian Boz,
Paris, 4-9-72
Îți trimit aceleași gânduri (dragi) din vacanța „sălbatecă”![1] Am fost în Berlin (W) și Viena; te-am evocat, ai fost prezent! Cu Gherasim Luca, Ionel Jianu, Virgil Ierunca.[2] Toamna bate la geamurile pariziene, unde Brauner[3] e pe toate gardurile cu afișele spendidei expoziții! Cartea apare la 15-20 ale lunii. O vei avea „par avion”, așa cum merge spre D-ta iubirea veche a lui, Ștefan Baciu
- II
Sașa Pană, str. Dogari 36, tel.11.99.40,
București*.
Dragul meu, dragii mei,
ieri – duminecă 5 noiembrie – spre ora prânzului. Aud soneria. Eram în așteptarea copiilor. Dar era factorul, care, în această zi a săptămânii, îmi depune în cutie doar ziarul. Îmi aducea neverosimil de prost – după o călătorie de cinci zile doar – Poemele poetului (mereu tânăr)[4] Ceeea ce a risipit și norii de pe cer! Deocamdată am privit-o, am pipăit-o: se prezintă încântător. Prefața lui Lucian Boz e o admirabilă poartă spre inima cărții. A găsit fiecărei afirmații suport de elocvente citate. Ce să mai spun de contribuția iluștrilor Iancu, Harold![5] Atâtea active să-ți trimit pe puntea unui curcubeu un grand mersi.
Notă: Baciu îi scrie lui Boz pe o pagină xeroxată dintr-o scrisoare către el trimisă de Sașa Pană, din care a dat doar pagina de început. Apoi adaugă pe xerox-ul respectiv aceste cuvinte:
„Honolulu,25-4-73.
Dragul meu:
mulțumesc pentru scrisoarea ASTA, de la Sașa Pană[6]; în țară e teroare. Cei care confirmă cartea, spun „scrisoarea”! (Ca un unchi de 82 de ani!). Am să fiu la Paris, unde dau de d-ta. Scriu curând, cu drag Ștefan Baciu.
- III
/Bilet cu scris de mână/
Honolulu, 24-8-73
Dragul meu Lucian Boz,
mesajul Dtale transmis în Honolulu mi-a sosit la Paris, după plecare Dtale! PĂCAT! Apoi, n-am putut scrie: Franța refuză poșta pentru Australia! Sper să putem relua firul întrerupt.
Te salut cu VECHE dragoste,
Ștefan Baciu
- IV
Honolulu,
12-12-74, bilet de mână
Dragă Lucian Boz,
îți trimit câteva numere din această excelentă (unica!) revistă social-democrată în USA – și un „MELE”. Cartea lui Cugler s-a mai amânat, acum până în februarie, cred. Am făcut ieri a doua corectură și am reexpediat-o la Madrid.
Te salută cu veche prietenie, al tău,
Ștefan Baciu
- V
Paris, 25-6-75,
autogramme, par avion
Dragă Lucian Boz:
ce păcat că s-au încrucișat căile noastre la Paris; eu eram în povincie la prieteni și la întoarcere, d-ta nu mai erai! Te-am evocat însă cu Ionel Jianu, Ionescu și Cioran, care te iubesc ca și mine! Cecul a sosit și țin să îți mulțumesc. „Apunake” a apărut.[7] Așa că zilele astea ar urma să se expedieze la „subscriitori”, între care și Dta, mi se pare însă că amicul care se ocupă de asta (la Madrid) e bolnav. Nici eu nu sunt 100% la înălțime: criză de… prostată, chiar o eventuală operație, al cărei gând mă scoate din sărite și, în plus, Mama[8] pleacă mâine cu avionul în W-Berlin, unde ar urma s-o văd în 4/7. Sunt cu totul desorientat, sper însă ca, până în cele din urmă, să se poată rezolva totul; până una alta înghit pilule și injecții: o avere! (Insurence-ul din Honolulu e aici doar pentru „emergency”). Sper că ți-au sosit caietele „Mele”, 30 și 31. La toamnă, dacă totul e normal, îl scot pe 32. De aceea, cecul Dtale a fost și mai venit la timp! Cioran mi-a istorisit despre splendida masă.
Ștefan Baciu
- VI
/antet : Ștefan Baciu,Hawaii-Haikus…/
Honolulu, 8-2-1977
Dragă Lucian Boz,
cu mulțumiri, am primit plicul (cu poza) din 3-2. Da, părul nostru nu mai e, vai, vai, același din 1930, când alergai cu mine (aveam 12 ani!) să „vânăm” autografele lui Lovinescu, Ilariu Dobridor[9], Romulus Dianu[10] Sell[11], Camil Petrescu, N. Davidescu[12]! Fuit fondam Illioneum! Azi, nici măcar numele nu-mi poate apare acolo, ca și al colegului Heine sub Hitler! Sper că ai primit caietul „Mele” 36; cel care urmează e închinat în întregime celor 70 de ani ai lui Francisco Amigheletti[13] poetul, prietenul, prietenul din Costa Rica (unde recent, mi-a apărut volumul de esseuri). Momentan în afară de cursuri fac expediția lui „Mele”, unde sunt, în afară de „Mecena”, corector, om de servici, ușier, contabil, redactor-șef, administrator, „șlepăr”, public-relation, „țuțăr”; dar mai cu seamă, vechiul dtale prieten care te salută cu drag,
Ștefan Baciu.
- VII
Dragă Lucian Boz,
Honolulu, 1-6-1977
M-am bucurat primind mesajul D-tale din avion; nu, eu nu plec la Paris, anul acesta. Mira[14] e în Grecia și va fi la Paris cam în jurul lui 18-20 iunie. Așa că regretăm mult că nici de data aceasta nu ne „potrivim” ca să ne vedem. Textul despre mine era de Virgil Ierunca, nu de Ion Caraion[15]! Iar despre Jurnalul lui bietu Șuluțiu[16] am scris un lung comentariu și îți voi expedia o copie, când va apare. Eu știu „din fiica lui” că era destinat să fie ars. Acest „comerț al morții” făcut de familia lui sub presiunea securității e odios („editorul” jurnalului[17], de altfel, e ofițer al Securității și textul a fost pare-se confiscat când Șuluțiu s-a sinucis, lucru care e ascuns și el: în RSR toată lumea e fericită, nu se sinucide nimeni!). Am în lucru „Mele” în care, la toamnă, va apare textul Dtale despre F. Corsa[18], ții minte vila de pe Livada Poștei[19], în acel ireal și îndepărtat 1930, cu Iancu[20], Costin[21], „Menalque” [22]?! Și eu, „vânând”autografe! A fost odată?! Eu sper să îmi petrec luna iulie în Mexic, apoi mă reîntorc; acolo îmi va apare ed. a II-a a Antologiei surealiste[23], s-au epuizat 2.500 de exemplare, ceea ce e un lucru rar! Îți urez petrecere frumoasă la Paris. Sper să ne putem vedea curând, undeva! Te salut, cu veche dragoste,
al Dtale, Ștefan
- VIII
Dragă Lucian Boz,
Honolulu, 18-6- 77
Răspund mesajului Dtale din 10/6, „parizian ”, pentru care îți mulțumesc. Da, Mira este în Grecia, de unde pe la finele lunii în curs va reveni la Paris, eu urmând, probabil, să petrec luna iulie în Mexico, văzând editori (!) prieteni vechi și noi. Cred că ți-am spus că acolo se prepară cea de a 2-a ediție a Antologiei surealiste, ale cărei prime 2.500 de ex/emplare/ s-au epuizat. De la Ionel Jianu și Ierunca mai primesc câte un bilețel, Vlaicu[24] îmi scrie lungi scrisori, ceilați sunt prea mari și ocupați – îi văd când mă duc la Paris și asta mă bucură! Momentan scriu, în portugheză, amintirile anilor de la Rio de Janiero (1953-1962), pe care le-am trăit- din plin- lângă marele Carlos Lacenda[25], plecat dintre noi fulgerător, în mai, la numai 63 de ani. Am în sertar 200 de pagini de manuscris! Poezii multe, în română, spaniolă, portugheză, fiecare limbă, un alt segment de viață! Te salut cu mereu caldă și veche prietenie,
al Dtale, Ștefan Baciu
- IX
Dragul meu Lucian Boz,
Honolulu, 31/8-977
Reîntors dintr-o scurtă vacanță, mă grăbesc să-mi pun la punct corespondența și răspund epistolei Dtale din 28/7, pentru care îți mulțumesc. În Honolulu am găsit un munte de poștă, „meetiguri” la facultate, o serie întreagă de treburi, care ne readuc în rutina cea de toate zilele. Caietele „Mele”, în care apare omagiul lui F.Corsa, ar urma să apară în noiembrie; e un caiet monografie, în întregime dedicat marelui scriitor și poet și bolivian Tristan Marof[26]. (Am să încerc totuși să aflu un loc paginei lui Rey[27]. Din țară a venit trista veste a plecării lui Emil Botta[28], desigur unul din prea puținii poeți mari care mai rămăseseră. Jebeleanu[29] („al nostru”), după o viață de conformism și stalinism, văd că decide „rebel” și publică texte pline de o adâncă melancolie, ceea ce e „ceva” în era aceasta de „optimism”!. Au mai murit Virgil Gheorghiu[30], Camil Baltazar[31] și Dragoș Vrânceanu[32]. Botta era cel mai bătrân. Mira a adus din Grecia o serie de tablouri, care au plăcut mult. Lucrează cu mare entuziasm și uneori fără oprire. De la Ilenciu[33] primesc uneori o scrisoare. „Cei din țară nu mai scriu, a intrat frica în ei! Eu fac parte dintre „fugari” și deci… periculos. Te salut cu veche dragoste,
al Dtale, Ștefan Baciu.
- X
/antet: University of Hawaii at Manoa…/
Dragul meu Lucian Boz,
Honolulu, octombrie, 1977
Îmi îngădui să mă adresez Dtale, propunându-ți planul celei mai recente inițiative editoriale, pe care în cadrul „Caietelor Internaționale de Poezie, Mele”, care, precum vei ști, se publică în Hawaii din 1965, avea de gând să o realizeze, cu începere din 1978, în Honolulu. Preocupat de divulgarea literaturii, și mai cu seamă a poeziei române în exil, am hotărât să public o colecție de albume de poezie, în care poetul și artistul plastic să poată colabora deopotrivă. Primul album urmează să fie „Îngerul magalambist din Insula Oahu”[34], de semnatarul prezentei scrisori. După cum arată titlul este vorba de evocare lirică a vieții bucureștene din deceniul 4, transpusă într-un peisajiu tropical. Poemele sunt ilustrate cu 12 desene inedite de Gion[35], cunoscutul pictor și caricaturist bucureștean, care este și autorul unei excepționale coperte în culori, O scrisoare-prefață de Gaby Michailescu[36], scriitorul și gazetarul cunoscut ca autor al memoriilor lui Iancu Brezeanu[37], Amintiri, vinurile mele, el însuși „inventator” al noțiunii de „magalambism”, evocă toată epoca și frământările ei. Primele zece exemplare ale albumului, numeroatate de la 1 la X, sunt semnate de autor, conținând în afară de cele 12 desene, un original de Gion, prețul lor înainte de apariția albumului fiind de US 50 (cincizeci US ) exemplarul. Exemplarele obișnuite ale ediției, numerotate de la 11 la 100, conținând reproducerile desenelor de Gion, costă US 20 (douăzeci exemplarul). Încredințat că vei înțelege și vei sprijini acest efort editorial destinat difuzării și apărării poeziei în libertate, aș dori să adaug că sper a putea publica albumul în prima jumătate a lui 1978. Cu alese gânduri și cele mai vii mulțuiri anticcipate, rămân
al D- tale, cu drag,
Ștefan Baciu
- XI
Dragă Lucian Boz
Honolulu, 13-10-77
Mulțumesc pentru cuvintele calde din 8-X, care, ca deobicei, mi-au făcut o mare bucurie și mă bucur că „Mele” 39 ți-a plăcut. A fost un caiet care a fost zămislit cu mare grije. Nu e vorba doar de „amintiri baraziliene”, în portugheză, (49-62), pe care le copiez pe „curat”. Cele din România, cam 1400 de file de caiet, trebuie revăzute și copiate – dar cum și unde să apară? Ar fi „ochii din cap”, circa 800 de pagini de carte plus ilustrațiile?! Iată – „riscurile exilului”, dragul meu! Nu văd, momentan, nici un fel de „soluție”!. e când mă tot autoexilez, am cheltuit mii de $ din leafa de belfer! Când mai am dublete, ți le expediez cu plăcere; azi a plecat /la/ „Micron”[38], aveam câteva. Munteanu[39] o duce și el tare greu cu $. Am ajuns în era atomică, înapoi la boieri*! În schimb spanacul „dacic” din RSR e scos pe hârtie de lux. Flaviu[40] și Sașa Pană scriu… bisect! Numai eu și Dta ne luptăm cu punctualitatea – și îți mulțumesc! Bune salutări de la Mira. Îți strâng mâna cu vechea mea prietenie,
al Dtale,
Ștefan Baciu
- XII
Dragă Lucian Boz
Honolulu, 28-10-77
Splendidă mașina de scris, felicitări! Și să-mi scrii (iar) cronică literară despre poeți! Țin să îți mulțumesc mult pentru mâna de ajutor și cec, să vedem dacă izbutesc! Sunt încăpățânat și s-ar putea!…Te voi ține la curent. Duc „lupta” ca „one man army” ( nu „team”) și uneori gâfâi, alteori mai… înjur! Dar mă slavează prieteni ca Dta! Te-ai gândit oare că la anul împlinim 48 de la… „cunoștință”?! Mereu mă gândesc cu emoție la „turul” de autografe cu Dta! Albumul – vai – dispărut! Sașa Pană, „bietul” e general, are pensie bună! Sunt alți mai de plâns ca acest amic atât de atent, fost suflet al lui „unu”, azi redus la tăcere sau la „poeme cuminți. Uneori îmi scrie; cel mai asiduu e Carandino[41], cu care Mira a stat mult la Atena! Un om de curaj admirabil! El ar fi mai de plâns, dar el nu se… plânge. De la B. Flaviu, nimic. Îngerul „Mele” 34 are un excelent ecou din Sydney, „rasă” care se duce: umanist-socialist! Firește că „Mele” 40 va publica poemele lui Rey. Acum încă expediez $39! Totul, de unul singur, fără „helper”, fără ajutor, dar… înainte!. Salutări de la Mira. Te salut cu veche dragoste,
al Dtale,
Ștefan Baciu
- XIII
Lucian Boz, dragul meu,
Honolulu, 1-12-1977
Mulțumesc pentru cecul $2 și rândurile din 24-11. Deseori mă gândesc la „turneul după autografe, când m-ai dus la Capșa (avem 12 ani!) , la „Curentul”, de la „Sburătorul” la „Cultura națională”. Albumul a pierit – dar l-am refăcut în „Albumul meu cu autografe”, capitol din amintirile mele; Răcăciuni[42], Eftimiu[43], Camil Baltazar, Sergiu Dan[44], Camil Petrescu, Ion Pas[45], Al. Rosetti[46], Romulus Dianu – „ubi sunt”?! Închipuie-ți că am putut reconstitui multe autografe din memorie, de câte zeci de ori le-am crtit?! La noi încep examenele peste 2 săptămâni; „Mele” cu poemele lui Rey sper să apară în ianuarie, anul XIII, ce zici? (Ca fost editor al lui „Ulise” știu ce e asta!) Înmiesc mulțumirile și te salut ca „un copil mic”. Vechi devotat,
al D-tale,
Ștefan Baciu, 59 de ani.
/Marginal:/ Cred că ai aflat de ultimele decese: Emil Botta, Dragoș Vrânceanu, Camil Baltazar, A.Demian (pictorul), Theodor Solacolu (Țuțibey), Virgil Gheorghiu!
- XIV
/antet/ University of Hawaii, Honolulu,Departament of European Languages
Honolulu, sept. 26-88 / cu cerneală roșie/
Dragul meu Lucian Boz,
Inutil să îți spun cât de mare plăcere mi-a făcut scrisoarea de la (primul meu „ghid” în republica literelor) din 23 curent; te „pedepsesc” răspunzând ca să zic așa, de îndată, pe loc. Îți mulțumesc din suflet pentru bunele, caldele vorbe despre al meu modest „Franctiror”[47]; văd că a avut noroc; am avut, iertare, un „succes de critică ” nebănuit, cum văd din scrisori ca a Dtale, de la Scarlat Callimachi[48], Dida[49], Jacques Costin, Grigore Cugler, Sașa Pană, Marcel Ianco, plus o serie de tineri din țară, aflați la Paris, care iau, în chipul acesta, cunoștință de-o lume cufundată. Pentru vecie. Ediția (!) de 77 este pe cale să se…„epuizeze” și Sașa Pană mă îndeamnă la a doua, ceea ce nu poate fi vorba; poate mai încolo, altele, completate, cu prețioase informații ca acelea pentru care îți mulțumesc, și care vin de pretutindeni, pe unde a ajuns caietul. Repet: lămuririle suplimentare pe care mi le dai sunt de MARE folos, nu numai pur sentimental, ca și fotografia portretului lui Perahim[50], fac parte dintr-un dosar nou. Am, cum s-ar zice, planuri … și 50 de ani, anul ăsta! Trec, cu voia Dtale, la scrisoarea din 23: nu, Streitmann nu era la Capșa, nu a scris în caiet. VĂD albumul în fața mea, pagină cu pagină. E dus, dar există.
Îți mulțumesc pentru oferta atât de generoasă de a-mi trimite copii din Ordin de zi, Grigore Cugler. Și ți-aș fi îndatorat, în general, dacă ai avea bunătatea să fotogafiezi, poate xerox, ORICE texte și chiar reviste de acest fel: am impresia că ai ceva la Dta. Firește, eu voi rambursa îndată costul acestei operații de copiere; repet, am de gând să scriu o serie de eseuri mai lungi, „obiective!” și materiale de-acest fel sunt nu numai rare, dar de neprețuit. Dacă ai reviste („unu”, „ulise” etc) ți le poți fotocopia. Ți-aș fi extrem, extrem de recunoscător. Din țară nu iese nimic de acest fel; biblioteca mea a fost arsă, de-ăi mari în zilele stalinismului, când totul era la index. Mi-a spus Mama, pe care am revăzut-o anul trecut, la Mȕnchen, după 23 de ani, timp de 2 luni. VĂD și azi odaia dtale din Știrbei Vodă, nu? Poate îmi pui în plic și adresa lui B. Florian, și F. Corsa, să le trimit un exemplar. Firește, am să citez „izvoarele” trimise de Dv, așa cum se cuvine, și recunoștința mea este anticipată. Ce faci? Ce lucrezi? Chiar dacă nu scrii des, uneori o scrisoare peste apă ne va lega.
XV[51] A apărut în „Epoca” în care se mai permitea să îmi apară numele – în cronici vechi. Azi, sunt iar la „index” ca în anii lui Stalin Cel Mare. „Malagambistul”” a întârziat, ca totul, din pricina catastrofei care m-a izbit; sper să-l am gata încă în 78, dacă nu, desigur că la începutul lui 79. L-am dat în lucru, dar omul care se ocupă e prof/esor/ „full time” și are tot felul de treburi. Lucrez și la ediții („completă”, vai!) a poeziilor adoratei mele Mira[52], în română; cele în franceză sunt și ele pe cale de a fi revăzute pt. ediție (Unde?). Proza Ei va fi mai greu: e mai toată, în ciorne, afară de schițele românești. Ce catastrofă!
Sper că ai primit nr. 43 „Mele”. Ți l-am expediat mai demult. De fapt, fac totul singur, Universitatea nu mai are parale pentru „student help”!
Te salut cu tot dragul, vechi și trist,
al Dtale,
Ștefan Baciu
––––
NOTE
[1] În acel an Ștefan Baciu a făcut o vizită în Europa, în primul rând la Paris, apoi la Berlin și Viena, de aceea o poreclește „sălbatică”, pentru că a putut să-și facă toate proftele. La Paris s-a întâlnit cu scriitorii românii de mare succes, precum Mircea Eliade, Emil Cioran și Eugen Ionescu, dar și cu unii dintre foștii colegi de scris și gazetărie, Gherasim Luca, Ionel Jianu și Virgil Ierunca.
[2] Grup avangardist despre care a scris în „Mele”: poetul Gherasim Luca (1913-1994), Ionel Jianu, critc de artă (1905-1993), Virgil Ierunca (n. 1920), situl Monicăi Lovinescu
[3] Victor Breuner, pictor avangardist, care tocmai atunci avea expoziție la Paris.
[4] E vorba despre o nouă ediție a „Poemelor poetului tânăr”, Honolulu, 1980, prefațată de L. Boz
[5] Ilustratorii acestei ediții
[6] Sașa Pană (1902-1981), unul din principalii animatori ai avangardismului românesc, memorialist, autor al volumului ‚Născut în 02”.
[7] E vorba despre cartea de proză a lui Grigore Cugler (1903-1972), „Apunake și alte poeme”, tipărită la Madrid de Ștefan Baciu, ca ediție a doua a acestei cărți.
[8] Mama poetului, trăitoare la Brașov, venită în Germania spre a-și vedea fiul.
[9] Ilariu Dobridor – pseudonim al lui C-tin Iliescu Cioroianu (1908-1968) – poet și eseist, colaborator la „Gândirea”.
[10] Romulus Dianu (1905-1975), prozator și eseist făcând parte din gruparea „Gândirii”.
[11] Diminutiv necunoscut
[12] N. Davidescu (1886-1954), poet și eseist, cu activitate critică bogată
[13] I-a dedicat broșura Francisco Amighetti, Heredia, 1985
[14] Mira Simian, soția lui Ștefan Baciu, poetă și pictoriță
[15] Ion Caraion, pseudonim al lui Stelian Diaconescu (1921-1986), poet, stabilit în 1981 în Franța.
[16] Octav Șuluțiu (1909-1949), critic literar, profesor de franceză la Liceul „Andrei Șaguna din Brașov la care a învățat Ștefan Baciu.
[17] Editorul jurnalului lui Șuluțiu este N. Florescu(1942- ). Memoriile lui Șuluțiu apărând cu numeroase croșete în colecția „Restituiri” a editurii Dacia, în 1975.
[18] Jacques Costin, unul dintre poeții avangardei românești
[19] Livada Poștei este strada pe care se afla casa profesorului Baciu, tatăl poetului, devenită cunoscută în mediile literare prin întâlnirile literare organizate de Ștefan Baciu aici. Între profesorii lui de liceu se numără și Emil Cioran, iar pasiunea sa pentru literatură și dorința de a-i cunoaște personal pe scriitori vremii, l-a determinat să alcătuiască un album cu o serie de epigrame sau cuvinte de duh scrise de aceștia, album pe care el l-a completat și în anii următori când a călătorit la București. fiind condus la Capșa, de L. Boz, pentru a-și îmbogăți albumul. Relația lui L. Boz ține și de acest amănunt biografic din viața lor, la care face adeseori trimitere poetul în scrisorile lui către Lucian Boz.
[20] Marcel Iancu, pictor avangardist de origine israelită
[21] Jacques Costin
[22] Menalque
[23] Sub titlul ‚Surrealismo Latinomaericano. Preguentes y resquestas”, antologia enționată a apărut la Valparaiso în 1979
[24] Vlaicu?
[25] Carlos Lacerda. Om politic brazilian, cu care a colaborat susținându-l politic, la o serie de publicații din Brazila și alte țări sud americane.
[26] Ștefan Baciu dedică acestui poet un număr din „Mele”, și apoi volumul „Tristan Marof de cuerpo entero”, apărut în La Paz în 1979
[27] Christian Rey, poet din Sydney recomandat lui Baciu de Lucian Boz
[28] Emil Botta (1911-1977), autor al „Întunecatului April”, poet apreciat de generația lui Baciu
[29] Eugen Jebeleanu, originar din Brașov, era un vechi cunoscut al poetului și al familiei sale
[30] Virgil Gheorghiu (1908-1977), preot la Paris, poet, autor al volumelor „Tărâmul celălalt” și „Cântce de faun”, mult apreciate de poeții tineri ai epocii
[31] Camil Baltazar (1902-1977), poet, prieten cu Ștefan Baciu
[32] Dragoș Vrânceanu, poet și traducător, decedat în 1977
[33] Ielciu?
[34] Volumul „Îngerul magalambist în insula Oahu” a apărut la Honolulu în 1979
[35] Gion, desenator și caricaturist
[36] Gabriel Michăilescu (1910-2008), a fost impresar de teatru, cronicar dramatic și memorialist
[37] Ion Iancu Brezeanu (1869-1940), actor român, promotor al realismului în arta teatrului comic
[38] Revistă ce apare în limba română la New York
[39] Poetul Ștefan Munteanu stabilit la New York scoate revista „Micron” la care colaborează și Șt. Baciu. Corespondența dintre ei a fost publcată de noi.
[40] Flaviu ?
[41] Nicolae Carandino (1905-1996), croonicar plastic și dramatic, PNT-ist, director de teatru, colaborator la „Mele”
[42] Isaia Răcăciuni, pseudonim al lui Isaia Nacht (1900-1976), bun cunoscător al vieții literare bucureștene și al boemei ei.
[43] Victor Eftimiu, poet, dramaturg, prozator, autor de amintiri
[44] Sergiu Dan (1903-1976), prozator
[45] Ion Pas (1895-1974), om de stânga, membru al Partidului Social-Democrat, șeful direct al lui pe Ștefan Baciu, care l-a sprijinit la numirea în diplomație și plecarea din țară
[46] Alexandru Rosetti, profesor și memorialist, directorul editurii Fundațiilor Regale
[47] „Franctitor cu termen redus”, volum apărut la Honolulu în 1968
[48] Scarlat Callimachi (1896-1975), om de stânga, poet și piblicist apropiat de cercurile simpatizate de Ștefan Baciu înainte de a pleca din țară
[49] Dida
[50] Perahim este autorul unui frumos portret făcut lui Ștefan Baciu
[51] Pompiliu Constantinescu crtic literar care a scris despre Baciu
[52] Volumul apare sub titlul „Mira” ( Honolulu, 1979), însoțit de Mira „dublă autobiografie