VIS DE NOAPTE
De-a ta geană, somnul nopții nici că vrea să se lipească
Fiindcă visu-ți preumblatic nici o clipă nu-ți dă pace,
El te-ntoarce-n a ta urmă, în ce-a vreme tinerească
Și-ntr-o clipă de plăcere lingușită, se preface.
Doar așa, a tale fi-vor câte toate mi-s pe lume,
Crângul, câmpul, dealul, via, șipotul cu apă rece,
Primăveri cum nu-s pe lume, veri cu arșițe nebune,
Toamne lungi și lenevoase, iarnă grea ce-abia se trece.
Și iubiri de ochi albaștri și de buze dulci, de fragă,
Și-ndrăgiri îmbrățișate sub a lunii priveghere,
Și-apoi inimi doritoare câte-or fi în lumea largă,
Toate ale tale fi-vor, cum dorește a ta vrere.
Țină noaptea cât de lungă să îți dapeni dară visul,
Să te plimbi prin vremi știute din viața ta lumească,
Și din toate tu-ți alege unde știi că paradisul
Fost-a după cum simțit-ai, clipa ta, dumnezeiască.
Stai acol’ și te-ndulcește până zorii or s-apară,
Stai acolo-n tăinuire, nimănui nu-i da socoată,
Pârjolește-ți al tău suflet cu ce fost-a foc și pară,
Și-ntr-o boabă lăcrimată scaldă-ți vremea neuitată.
**
Vezi tu dară, cum visarea, ce-a ținută-n tăinuire
Îți întoarce mersul vieții către cela început,
Și din țandără de gânduri scoate dulcea amintire,
Ce a fosst cândva, odată, raiul din al tău trecut.
Tu, cu simțurile toate retrăiește-l în visare,
Lasă-te cuprins de ele și-nvrăjit de-a lor dulceață,
Redeșteaptă din trecuturi clipa cea de-nfiorare
Și-ntr-o lacrimă ți-o pune, umezindu-ți a ta față.
———————————–
Mircea Dorin ISTRATE
Târgu Mureș,
29 Ianuarie, 2020