PIERDUTA CLIPĂ
Parcă nu-i nimic pe lume să ne-mbucure, să-mbune
Viața asta tot mai tristă, mai săracă și mai seacă,
Să ne-aducă o speranță, că de-acum or să se-adune
Zile poate mai frumoase, ce la suflet o să-i placă.
Pân-atunci, tot scormoni-voi în cea tainiță de gând
Unde clipa tinerețe pusă-i bine la păstrare,
Și cu ea mă-ndulci-voi seri întregi tot rând la rând
Aducând din cele vremuri ,vii plăceri și-nfiorare.
Toți păstrăm în gândul nostru timpul raiului de miere,
Când înmugura iubirea într-o clipă de noroc,
Când o ținere de mână îmi era reînviere
La simțirea ce de-odată se făcea pară de foc.
Și-apoi Doamne, din săruturi noi gustam dumnezeire,
Înălțare spre cerescul de frumos și de lumină,
Pic de lacrimă pe suflet, boabe dulci de fericire
Ce le-am pus, ne fie taină, pentru vremea ce-o să vină.
Și în câte nopți cu lună nu ne spus-am jurăminte
Din a inimii pornire, toate find adevărate,
Noi credeam atunci c-or ține toate vremile-nainte,
Că au fost din suflet spuse, în cuvinte preacurate.
Viața însă vrut-a altfel să ne facă cea cărare
Și-am pierdut clipita care raiul datu-ne-a pomană,
Altfel fost-a soarta noastră, altul drum la fiecare
Rămânând în două inimi, o ne-nchisă, veșnic rană.
*
De-asta noi, spre coada vieții, ne re-ntoarcem rând pe rând
Retrăind pierduta clipă din cel rai al fericirii
Și cu sufletul smerelnic, sub o geană lăcrimând
Depănăm dulcea poveste, a-nceputului iubirii.
Nu lăsați vă scape clipa, ceea singura curată
Ce odat’ v-a dat-o viața să-i știți gustul la divin,
Tot ce-a fost după aceea, n-a mai fost ca altădată,
Ci un vin carete-mbată, dar având în el, pelin.
————————————-
Mircea Dorin ISTRATE
Târgu Mureș
5 august 2019