PLĂCERI DE VARĂ
Se-ntinde vara-ncet, în risipit,
În crângul plin de flori și ciripit,
Prin holde coapte-aflate-n legănare,
Prin cucuruze ‘nalte, foșnitoare,
Prin vii și prin livezile din dealuri,
Prin codri mei ca mările în valuri,
Prin văi șerpuitoare și umbroase
Și prin câmpii întinse și mănoase.
E vremea ei de-acum și-i norocoasă,
Chiar dacă-n arsul ei e secetoasă,
Dar e în vrerea firii, că e vară
Și-așa-i de când e lumea, iar și iară.
Mai toată lumea încă o dorește,
O vrea pe-aici să-mi stea, împărătește,
Cireșele din pomi să le-ndulceacă
Și zmeura și mura s-o-negrească.
Ne coacă-n grabă pepeni, lebenițe,
Și strugurii ce-mi spânzură pe vițe,
Albinele s-adune bobi de mier,
Mieluții toți să crească în putere.
Codanele să-mi simtă-nfiorarea
Când le cuprinde-ncet îmbrățișarea,
Le arză buza crudă în sărut,
Stărnească-le dorințe de-nceput.
*
Eu am să stau mai mult între umbrare,
Visând la ce a fost, în desfătare,
La alții las plăcerile de vară,
Pe mine ele nu mai mă-nfioară.
Ajunge-mi-o o largă pălărie,
O apă de izvor, și-o ciocârlie
Din iarbă să se-nalțe spre ceresc,
Să-și cânte trilul ei, dumnezeiesc.
Și-n seară, pe un braț de fân cosit
Să-mi fac visarea-n dulce adormit,
Apoi de-mi da-va Domnul înc-o zi,
O voi primi cu drag și-o voi iubi.
08.07.2020
SĂ-MI ȚINEȚI MINTE
Mă lasă Doamne, ca-n micimea mea
Să reazăm umbra mea, de-a Ta să stea,
Să mă-nfior gândindu-mă mai bine
Că Tu ești Doamne astăzi lângă mine.
Să simt cum măreția Ta mă va cuprinde,
Cum duhul Tău în mine mi se se-ntinde,
Cum pace e în sufletu-mi și-n gând,
Și toate mi le ierți Tu, rând la rând.
Să știu apoi, că-n cea dumnezeire
Tu adunat-ai munte de iubire
Și chiar de-ai fost în cuie pironit,
Pe noi ce te-am trădat, Tu ne-ai iubit.
Și-mpovărat de-a noastre mari păcate
Tu dusu-te-ai iertându-ne spre moarte,
Să învățăm din pilda Ta că noi,
Învredniciți ieși-vom din nevoi,
Când fi-vom toți cu sufletul curat
Și te-om slăvi pe Tine ca-mpărat,
Iertând și noi pe cela ce greșește
Și-n silnicit mereu ne umilește.
Ajută-mă, Tu cela Iertător
Ca tuturora să le fiu dator,
Să îi slujesc pe toți în preasmerit
Să le înalț cel suflet micnicit,
Să vadă că cel bine te înalță,
Că răul cel făcut îți ia din viață,
Că Raiul tu ți-l faci aici când vrei
În bine ostenind și nu să-l ceri.
*
Să-mi țineți așadară bine minte
Că Domnul ne-a-nvățat cu-a Lui cuvinte,
Să mergem după El, pe-a Sa cărare
Și-n umbra lui să-mi steie fiecare.
Așa vom fi vecie după moarte
În cerul cel de sus cu-a Sale toate,
De nu, rămânem prinși în astă tină,
Tânjind mereu spre-o rază de lumină.
09.07.2020
PE VALURILE VIEȚII
În miez de zi de vară, de maluri se desparte
Cu pânzele umflate de-un vânt mai întețit,
Corabia ce încă de-acuma va străbate
În lung și-n lat oceanul acel nemărginit.
Va fi sub vânt și ploaie, sub ceață și furtună,
Va înfrunta talazuri ce-or vrea să mi-o înece
Și-n scurtele răgazuri, plutind sub vreme bună
Clipite liniștite pe-acol va petrece.
S-a învățat cu teama, dar pusu-și-a speranța
În mâna Ta, Tu Doamne, s-o ocrotești mereu,
I-a stat în cumpănire de multe ori viața,
Dar a trecut cu bine clipita cea de greu.
*
Așa-i și viața noastră, corabie ușoară
Pe valurile vieții plutind printre nevoi,
De sfânta cea speranță în dânsa n-o să moară,
Va trece mări și-oceane și-ntoarce-s-o ‘napoi.
Iar încă de ne punem sub umbră de credință
Și-om fi sub ascultarea poruncilor cerești,
Atunci, Mărite Doamne, ni-i da îngăduință
Să trecem orice valuri, cât Tu ne ocrotești.
———————————–
Mircea Dorin ISTRATE
Târgu Mureș
Iulie 2020