Mircea Dorin ISTRATE: Lada de zestre

 

LADA  DE  ZESTRE

 

,,În lăda cea de zestre, stă TIMPUL adormit,

Miroase-a levănțică, a smirnă și-a smerit”,

A stat acolo-n vremuri, ca pân’ la noi s-ajungă,

Torcându-și veșnicia cuminte și prelungă.

 

Acolo e FRUMOSUL, CURATUL di-nceput,

IUBIREA și AMARUL și LACRIMA-n durut,

SPERANȚA, BUCURIA și VISUL  și-NĂLȚAREA

Și toate ale vieții, să nu-i uităm CĂRAREA.

 

Să știm că noi venit-am din TIMPUL de demult,

Din vremea când străbunii chiar ei l-au început,

Și-n VREDNICIT  trecut-au prin toate negrăbit,

Cu Domnul lor din ceruri, cum vremi s-au nimerit.

 

Acum, în lada ceea, cât toate-s adunate,

ICOANE-mi sunt  de SUFLET,  pe-altare-nlăcrimate,

Să ne-nchinam la ele cum facem la ceresc,

Că-n ele e SCÂNTEIE și DUH  DUMNEZEIESC.

**

În lada cea de zestr-i, un BOB DE VEȘNICIE,

TRECUTUL scurs smerelnic în lungă vrednicie,

Mereu jertfita VIAȚĂ pe humă de lumesc,

Să fim, de merita-vom, în Raiul din ceresc.

***

Când ne-mbrăcăm cu straiul de bunii mei purtat,

Trăi-vom o clipită în lumi de preacurat

Și n-om lăsa uitarea să șteargă cel trecut

În care ei, cu toții, o vreme-au încăput.

 

Așa vom sta de-apururi aicea laolaltă,

Cu toți din neamul nostru ce-au fost aici vre-odată,

Cu toate ce-au fost bune și rele la un loc,

Trăite în smerelnic sub umbră de noroc.

———————————–

Mircea Dorin ISTRATE

Târgu Mureș

4 iunie, 2020

Lasă un răspuns