ÎNCHINĂCIUNE SFÂNTĂ
Când n-o mai fie cine aminte să-și aducă
De Buna și de Moșu, de scumpii noști’ părinți,
Și-un muc de lumânare n-or pune ca la sfinți,
Atunci, în urma noastră va fi uitare-adâncă.
Ne-om rupe de trecutul și glia țării mele,
N-om mai avea puterea venită de la ei,
Ne-om nevoii sub timpuri, vom fi cu toți mișei,
Și-or fi de-apururi vremuri urâte, mari și grele.
Uita-vom cele sfinte și datina străbună
Ce leagă viața noastră de moșii mei, strămoși,
De toate căt făcut-au smeriți și bucuroși
Ne fie de mai bine, cu neamul dimpreună.
De-i vom uita, uita-vom istoria, trecutul,
Cărarea ce-am suit-o de la-nceputul lumii,
Ce-a fost în timp pe-aicea cu noi pe fața humii,
Să nu luăm iar totul mereu ca la-nceputul.
*
De ceia duși de-apururi aduceți-v-aminte
De câte ei făcut-au râmăie pentru noi
Și vieții câtă jertfă îmi dat-au ca eroi,
Când semănat-au țara cu ale lor morminte.
S-or mulțumi sărmanii cu-n fir de lumânare
Aprinsă-n sfântă rugă în față la icoane,
Și-un gând de pomenire ‘nălțat la Tine Doamne
De noi, urmașii celor, ce nu se vor, uitare.
Eu, ce-am ajuns aicea urcând pe urma voastră
Îndatorat sunt încă la toate ce-ați făcut,
Să fiu cu leatul ăsta preumblător sub scut,
Iar voi în cele ceruri, o lucitoare astră.
———————————–
Mircea Dorin ISTRATE
Târgu Mureș
1 iulie 2020