FRUMOASELE POVEȘTI
Copil, în a ta urmă, preabună Mamă Tână,
Mi-am înșirat des pașii pe ulița bătrână,
Ducând împovărarea a câtorva surcele,
Un foc s-aprinzi în vatră, Bunica mea, cu ele.
Și-apoi, până se face înzilnicita cină
Tu-mi depănai povestea cu vorba ta cea lină,
Spunându-mi câte-n lună minuni s-au petrecut,
Acolo-n locul cela, în vremea de demult.
Cum în păduri din juru-mi și-n Bercul cel umbros
Mi s-a luptat cu zmeul cândva un Făt Frumos,
Să scape Cosânzene furate de prin sat,
Ori preafrumoase fete din stârpe de-mpărat.
Cum caii aveau aripi zburând ca o săgeată,
Cum pe aici, pe-aproape în vremea de-altădată
Bătrâne Cotoroanțe la vremea decuseară,
Făceau în taină-o vrajă, ca totul să dispară.
Că-n deal era cetate cu ‘nalte metereze,
Păzite zi și noapte de străji mereu ce-s treze
Și-acolo împăratul bătrân și înțelept
Era un om de treabă și-n toate era drept.
*
Așa-mi spunea pe-atucea iubita Mama Tână
Povești ne-nchipuite din vremea cea bătrână,
Eu ascultam cu teamă și-apoi în al meu vis,
Mă și vedeam acolo, un Făt, de neînvins.
M-acopeream cu stele în nopțile de-atunci,
Cu sabia în mână hălăduiam prin lunci
Să apăr de balauri codanele frumoase,
Le fie-acele zile, de-apururi norocoase.
**
De ce Mărite Doamne acol’ nu mai lăsat
Să fiu pentru vecie și slugă și-mpărat?
Pomiștea popii toată, cu merele-i de aur
Să o păzesc cu viața-mi, îngloriat cu laur.
***
Când nu mai crezi povestea cu zmei și Feți Frumoși,
Îți pierzi copilăria și anii norocoși,
Tristeți câte-or să vină și câte-or fi nevoi,
De-acolo-ncep, de-atuncea și-or tot veni apoi.
———————————–
Mircea Dorin ISTRATE
Târgu Mureș
15 iulie 2020