AM RĂTĂCIT CĂRAREA
Mărite Doamne, văd că ne-ai uitat
Și n-avem loc sub umbra Ta-nsfințită,
Tu gândul de la noi ți l-ai mutat
Și ni-e cărarea vieții pustiită.
Știm că a noastră vină este toată,
Că suntem păcătoși, nevoie mare,
Că al Tău chip și-a Maicii înrămată
Nu-l sărutăm cerându-ne iertare.
Ne-au ispitit păcatele mai toate,
Ne-ademenesc plăceri prea vinovate,
Averea și puterea o vrem frate
Și vrem mărire-n viață-n tot și-n toate.
Suntem de capul nostru și nu-i bine,
Pe lume noi ne credem cei mai buni,
Nu vrem închinăciune la nici cine
Și suntem aroganți, mișei, nebuni.
Ne-am depărtat de buna-nvățătură
Ce moși o știau de la strămoși,
Azi învățăm minciuni și punem ură
Să fie-n vorba noastră, de făloși.
Al nostru neam și țara nu ni-e dragă,
O facem de rușine mai mereu,
Ne știu tâlhari mai toți din lumea largă
Și am uitat de Bunul Dumnezeu.
Opriți-vă! că vremea e târzie
Și-ați rătăcit cărarea strămoșească,
Se rușinează morții de sub glie
De cum purtarea voastră-i nefirească.
Nimic pe lume nu-i fără Măritul,
Nimic nu faceți fără voia Lui,
Din bezna minți căutați zenitul
Și ocrotiți veți fi, de Dumnealui.
VREME – POVESTE
Cuprinsu-v-am timpul în ornic de lut,
Să dau cum tot vrut-am un nou început
La viața aceasta mereu trecătoare,
Ce iute se scurge și iute îmi moare.
Eu face-oi să fie cât vrea fiecare
De lungă să-i fie a vieții cărare,
Cel ornic pornească al său început
Și ține cât omul atâta a vrut.
Lungească-și clipita, cum sfânta-i dorință
Îmi vrea ca să-i steie de e trebuință,
Cât dânsul dorește în cea tinerețe,
În vraja iubirii și-n cea bătrânețe.
Îi cer fiecărui trăiască-n curat
Întreaga lui viață ce Domnul i-a dat
Și-atunci poa’ să-mi steie cât unde dorește,
Trăiască-și viața cum încă voiește.
Îmi vreți, știu de-acuma, clipita iubiri,
Rămâie de-apururi în vraja rotirii,
Divinul plăcerii să-l soarbeți mereu,
Nimic ce-i pe lume nu fie-vă greu.
Ce fi-va atuncea? un Rai nesfârșit,
O vreme de aur, un trai fericit,
Tărâmul Adamic ce-a fost mai demult,
În care Tu, Doamne, ne-ai pus la-nceput.
*
Vă place visarea-mi? și-ați vrea ca să-mi fie
Acuma și-aicea acea-mpărăție?
Visați ca și mine și dați-mi crezare,
Cea vreme-poveste, îmi e-n fiecare.
Mai toți ați trăit-o visând pofticios
Putința trăirii în timpul întors.
Visare-i deșartă, că ce e trecut,
Acolo rămâne, în vremi de demult.
————————————
Mircea Dorin ISTRATE
Târgu Mureș
Septembrie 2019