„Rusia este o țară cu un viitor sigur; doar trecutul ei este imprevizibil.” – Proverb sovietic
Nu sunt expert în politica externă, nici analist în relațiile internaționale, nici politolog. Sunt doar un cetățean simplu al Europei și al lumii, îngrijorat și revoltat de războiul din Ucraina care va schimba pentru totdeauna ansamblul de securitate al relațiilor internaționale și care a aruncat lumea în crize și incertitudini. Un război crud și barbar amenințând după 80 de ani din nou lumea civilizată.
Nu emit nicio pretenție de a încerca să deslușesc tenebrele unui conflict pe cât de sângeros, tot atât de periculos pentru stabilitatea și siguranța zilei de mâine. Îmi pun doar întrebări, sperând să trezesc interesul cititorilor, care, la fel ca și mine, privesc îngroziți la excesele naționalismului feroce ale unui dictator pervers și corupt, crezând cu tărie că restaurează un imperiu cândva puternic, însă în realitate nu face altceva decât să-i grăbească și mai mult sfârșitul. Las la aprecierea celor cărora mă adresez cât de bine mi-am atins scopul.
Pentru a-l înțelege pe Putin trebuie mai întâi să înțelegi Rusia. Cu o istorie milenară, fiind invadată de vikingi, când se naște poporul rus, apoi de mongoli, teutonii cruciați, poloni, francezii lui Napoleon și în sfârșit germanii lui Hitler și datorită lipsei unor granițe clare aflându-se într-un proces constant de expansiune, neavând granițe naturale și nefiind un singur neam sau popor nu a avut o adevărată identitate centrală. Se întinde pe 11 fusuri orare, de la regiunea europeană Kaliningrad până la Strâmtoarea Bering, aflată la doar 82 de kilometri de Alaska, fiind cel mai mare stat de pe glob. Multe dintre regiunile sale sunt greu accesibile, populația fiind izolată, astfel că menținerea controlului central a fost dintotdeauna o adevărată provocare pentru conducătorii ei.
De la primii cneji medievali, la ofițerii țariști și până la demnitarii lui Putin, toți au avut și au și în prezent cam aceleași îngrijorări – de a ține unită țara cu mână de fier pentru a nu se destrăma. Același lucru îl urmărește și actualul țar de la Kremlin, care nu își permite pentru prestigiul țării sale atât de importante în politica mondială să piardă zone de influență din spațiul postsovietic eurasiatic, cum este și Ucraina, și care va face tot posibilul să cucerească cât mai multe teritorii din această țară, încercând să-și creeze avantaje pentru o eventuală împărțire la masa negocierilor.
Occidentului nu îi rămâne decât opțiunea de a ajuta sub toate aspectele statul invadat, putând și, mai ales, fiind obligat să câștige acest război. Politica sa ezitantă și prea tolerantă față de Rusia trebuia să înceteze de mult și acum își arată consecințele. Este un conflict în care trebuie mers până la capăt și din care va ieși un singur învingător. Indiferent de costuri și de eforturile depuse.
Întrebarea din titlu nu este una retorică. După cum se știe există alți poli de putere ai lumii, mă refer aici la Iran, China sau India, care nu au avut o politică tranșantă în privința afilierii sau neafilierii față de Rusia. De aceea Occidentul, dacă își dorește pace și stabilitate în viitor, este condamnat să nu facă pași greșiți. Agresiunea Rusiei lui Putin nu este îndreptată doar împotriva Ucrainei, ci a întregii lumi libere și prospere existente până acum.
Putin își dorește pentru Rusia să devină o putere dominantă în lume, alături de celelalte forțe care își dispută astăzi supremația. O lume multipolară acordând țării pe care o conduce respectul și aprecierea pe care din punct de vedere istoric consideră că le merită. Intenționează să scoată Statele Unite ale Americii din poziția de hegemon al lumii, unic jandarm care veghează la pacea și prosperitatea pe glob. Sunt mutări strategice încercând reconfigurarea actualelor sfere de influență de pe mapamond. Retorica belicoasă folosită și manipularea de rigoare sunt doar perdele de fum și nu au nicio relevanță în acest joc numit geopolitică. Amenințările nucleare sunt parte a întregului și constituie monede de schimb.
Închei cu un citat edificator pentru politica lui Putin și a Rusiei în general din cartea „Hai să vorbim despre Putin! Ce nu înțelege Occidentul”, scrisă de reputatul istoric și analist Mark Galeotti, una dintre cele mai autorizate voci în domeniul politicii și securității Rusiei, citat al unui angajat al Administrației Prezidențiale în care își amintește o poveste spusă chiar de Putin : „în copilărie, pe când trăia printre ruinele din Leningrad, el și prietenii lui vânau șobolanii care mișunau în blocul lor. Într-o zi a dat peste unul neobișnuit de mare, l-a urmărit pe scări, apoi jos, pe hol, până l-a băgat într-un colț. Ce-a făcut șobolanul încolțit? S-a întors și l-a atacat. Micul Putin, înfricoșat, a fugit.”
„Rusia crede că Putin vânează șobolani, dar de fapt noi suntem șobolanul. Toată lumea se teme de noi, deși nu facem decât ceea ce e firesc. Cu toate astea, dacă ne încolțiți, o să vă atacăm.” Rusul s-a oprit, apoi a adăugat : „De fapt, ăsta este Putin – șobolanul cel mare, cel care vrea să atace. Dar întotdeauna există și altul, undeva în umbră.”
Așadar, atenție la șobolanul care așteaptă în casa scării. Trebuie să fim pregătiți pentru ce va urma erei post-Putin. Viitorul aparține celor curajoși și înțelepți, cu multă experiență și cunoștințe temeinice în arta negocierii și a compromisului. Timpul este inamicul tuturor, așa că nu ne rămâne decât să-l folosim cu responsabilitate și discernământ, rugându-ne să nu-și piardă răbdarea cu noi …
Bibliografie: „O scurtă istorie a Rusiei” și „Hai să vorbim despre Putin! Ce nu înțelege Occidentul”, ambele de Mark Galeotti.
Mihai Tudor
Ploiești, 22.02.2023