STRUGURI DULCI CARE SATURĂ TINA
Pentru tot ce va fi, să mă ierţi,
Să-mi săruţi următoarea trădare,
Să mă-ngâni între două coperţi
Ca pe-un vers condamnat la uitare.
De tutun şi de ani să te laşi,
A neant carnea ta să miroasă,
Să mă ierţi când îţi fur de sub paşi
Mersu-ţi sfânt, aşezat lângă coasă.
Când secunda ţi-o cer cu-mprumut,
Să mi-o dai… sunt de tine orfană
Şi pe mama s-o ierţi, c-a putut
Să zidească în lume o Ană.
Pescăruşii cu rime în cioc
Să mi-i ierţi că mi-au stors în cuvinte
Un ocean de smaralde şi foc
Ce mă-nghite în valu-i fierbinte.
Desenați într-o doară, de zei,
Struguri dulci care satură tina,
Tu să ierţi, negreşit, ochii mei,
C-au zărit peste moarte, lumina.
Iar de poţi din culori să închegi
Trandafiri ce-ţi destramă tristețea,
Curcubeul să-l ierţi şi să-l legi,
Preschimbându-i în spini, frumusețea.
—————————-
Mihaela BORZEA