Mulțumiri, Iubite și Stimate Maestre, Ioan Miclău- Gepianu.
Astăzi, într-o zi frumoasă de toamnă când m-am uitat afară, în fața casei staționa mașina de poștă canadiană și… am fost bucuroasă să ies înaintea oficiantei care îmi aducea un colet. Eram aproape sigură, un colet pe care îl așteptam cu bucurie, dar și cu mult interes și curiozitate.
Bucuria se înțelege, interesul era pentru pagini necitite, pline de talent îmbrăcat în învățăminte literare din multe domenii , venite de la Maestrul Ioan Miclău, tocmai din celălalt capăt al lumii , de la antipod, Australia.
Curiozitatea era de a afla ceva din necunoscuta pentru mine, Astralia, pentru a vedea cum a influențat acel mediu bogat în imagini darul de a scrie al unui bihorean, ardelean de al meu, eu, care am copilărit o perioadă la Nădab.
Mai eram curioasă și asupra formelor de tipar, a frumuseții cărților și a tot ce poate trece prin mintea mea curioasă de poet.
Am desfăcut la întâmplare coletul, francat pe ambele părți, dar am reușit să îl deschid exact prin capacul cutiei care adăpostea comoara de cărți.
Am ridicat primul document, Revista, ,,Iosif Vulcan”, ianuare-martie,2000, Cringila-Australia. Am deschis găsind un facsimil-pagină, ,, Eminescu, statuie de Ovidiu Maitec, Oradea, 12 octombrie 1990”, apărut în Revista, ,,Familia”-Oradea. Sculptorul a scris: ,,Eu sunt obișnuitul iubitor de Eminescu, Ovidiu Maitec, București, 13 octombrie 1989. Acestă poză a statuii lui Mihai Eminescu, este în: ,, Revista de artă și cultură ,,Iosif Vulcan”- Un colț din România în inimile Dumneavoastră în Australia”, apărută în Cringila, ianuarie/martie 2000.
Cred că voi avea ocazia să prezint această Revistă la o întrunire Zoom ASRAN, , la sărbătoriri ,,Mihai Eminescu”, iar articolul ce va urma, în mass media.
După această revistă literară ridic urmăroarea carte, ,,Bună ziua. Bade Ioane”, semnată de Scriitorul loan Miclău, cu postfață de Părintele Profesor Dr. Alexandru Stănciulescu- Bârda. Întrucât cartea a apărut în Editura ,,Cuget românesc”- Bârda, a acestui editor, care este de fapt și editorul multor cărți de ale mele, mă gândesc la legătura noastră permanentă și sub acest aspect, cu țara noastră dragă, România. Arunc o privire asupra conținutului și văd următoarele capitole: ,,Articole și studii, Proză, Versuri, Proverbe și cugetări, Ioan Miclău despre alții, Alții despre Ioan Miclău”.
Îmi rezerv pentru viitor lectura cărții respective.
Trec la următoarea carte: ,,Cuvinte de minte”, de Ioan Miclău, aceeași editură, ,,Cuget românesc”-Bârda.
Pe coperta cărții ilustrația statuii ,,Gânditorul”. Cartea are frumos ordonate cugetări înțelepte de la A la Z, o carte care mă va solicita mai mult, trebuind să mă concentrez ,,gândind” (deși aceasta este preocuparea mea permanentă, fiind eu și poet.
Am găsit cartea care va ocupa locul unu al lecturii mele, fiind și eu pasionată de mitologie. Aci este vorba despre cartea scriitorului Ioan Miclău, ,,Mitologiile- Surse de studii istorice”, apărută în aceeași editură precum celelalte. Deschid repede la ,, Cuprins” ca să văd ce conține. Înțeleg tema: reflectarea mitologiei în istorie și în epos -ul românesc. Îlustrația copertei îmi este deja cunoscută, este mărul plin de fructe coapte, rumene, un lait motiv de opulență, care apare și din ilustrarea unui
Videovclip al scriitorului român din Australia, Ben Todică. Deci încep să mă familiarizez cu opulența australiană.
Cartea ,,Scrieri în proză”, vol. I, de Ioan Miclău, apărută tot la Editura ,,Cuget românesc”-Bârda. Ilustrasția copertei reprezintă ,,Mănăstirea Voroneț” atenționând parcă asupra conținutului, religie, istorie a României, poprul român, reprezentanți ai acestui popor în literatură, știință și artă și izvoarele de inspirație ale lor. Am dedus că din din această carte este mult de învățat. Dar câteva impresii trebuie scrise într-un caiet, altfel se pot uita și ar fi un păcat, ele putând fi folosite drept argumente, bineînțeles specificând și sursa de unde le-am cules.
,,Scrieri în proză”, vol II, apărută în aceeași editură, conținând o continuare a unor subiecte din vol I, dar și cu frumoase referiri la Scriitorul Artur Silvestri, istoria Daciei, probleme de bibliotecă, scriitorul Artur Silvestri, Familia, făcând o donație impresionantă de cărți valoroase, din care unele au ajuns și la Biblioteca Editurii ,,Cuget românesc”- Bârda. Despre acel stoc, inventar de carte. am aflat și eu, uimindu-mă prin bogăția și varietatea lui. Prin bunăvoința D-lui Dr. Al. Stănciulescu- Bârda, unele din acele colecții au ajuns și la cititori studioși și la alte biblioteci. În acea colecție se găsesc multe din cele mai frumoase și folositoare 100 de cărți necesare culturii genrerale a unui intelectual.. Tot în această carte se găsesc și nouă capitole din viitoarea carte ,,Restituiri„ de Ioan Miclău.
”Frunze de toamnă aurie”, de Ioan Miclău apărută în Editura ,,Cuget românesc” -Bârda, ne amintește că un cuget românesc din Australia se adresează cu frăție și încredere unui alt ,,cuget românesc”, spre a realiza ceastă carte, pentru dăruirea sa la lumină fiind trimisă spre tipărire.
Eu văd această carte ca un compendiu de datini, întâmplări, mitologie, povestiri din lumea celor care nu cuvântă, mesaje de departe și însemnări depre cărți. Această carte se pare că mă poate interesa mult pentrucă am practicat și mai practic și azi meseria de bibliotecar la ,,Clubul de aur” din Montréal și foarte important, și în biblioteca mea, apreciind si pentru acele multe sute de unități bibliografice, cărți, reviste, manuscrise, pe care le dețin, gândindu-mă cu neliniște asupra circuitului lor după plecarea mea , sper. în lumea celor drepți. Am iubitori de carte în casă, dar și ei au cuantumul lor de carte. Aici, peste ocean toată lumea are cărți, chiar mai multe decât spațiu larg de locuit.
,,Teatru”, de Ioan Miclău, apărut în aceeași editură. Cartea dovedește ușurința autorului de a metriza multe genuri literare. Volumul conține două piese de teatru: ,,Mitrea Sucitu și mireasa” piesă cu caracter social și ,,Limbuță Strugurel pe post de director”, o piesă de teatru tot socială, dar cu multe note hazlii. Aceasă carte cu piese de teatru îmi amintește de Revista ,,În bătaia peniței” -Caransebeș, unde sunt și eu redactor și în care revistă sunt prezentate adesea piese de teatru scrise de directoarea revistei. Profesoara Ana Cristina Popescu și chiar și de elevii dânsei.
Mai menționez că în vremurile de azi avem puțini dramaturgi. Am încercat și eu acest gen de literatură dramatică, pentru copii și adulți, izbutind doar piese de maximun douăzeci de pagini, care au fost promovate prin fastul ilustrațiilor, rămânând în carte sau în manuscris și neajungând niciodată pe vreo scenă…
Acestea fiind zise îl felicit mult pe Scriitorul Ioan Miclău, dânsul reușind să creeze teatru interesant, incitant și plin de filozofie și didacticism, întrunind 153 de pagini, ceeace este de admirat.
Observ că am ajuns la ultima carte din faimosul și frumosul colet de cărți primit , cu multe mulțumiri, de la prolificul scriitor Ioan Miclău, catea: ,,Pe drumurile artei”. Această carte pare a fi un compendiu autobiografic deosebit. Apărut tot în Editura ,,Cuget românesc”, Bârda- România. Coperta este ilustrată cu o vedere prezentând o imagine, ca o fereastră, decupaj din ,,pânza” unui pom plin de fructe roșii. Dar imaginea seamănă foarte bine și cu verdele brazilor molift înfloriți doar odată la o sută de ani, tot asemănător cu flori roșii ,,clopoței” în buchețele de câte doi, rar câte trei. Curiozitatea îmi cere să văd ce conține această carte , care are și o dedicație pentru mine, foarte valoroasă în colecția mea de dedicații.
Deci văd la cuprins cum este structurată cartea: ,,Prolog, Cuvânt de deschidere, Partea I. (pe csre eu o numesc primii pași de viață, următorii pași de viață, așezarea în Cringila -Australia), Partea a II-a cuprinde aparițiille creației autorului, Partea a III-a Proza, Partea a iV-a Articole, Partrea a V-a Recunoașteri apreciative asupra operei autorului Ioan Miclău, Partea a VI-a Epistole, Partea a VII-a Interviuri și documente foto”.
Această carte ar trebui cunoscută de toți cei care nu au pus încă ordine în creația lor personală, fiind un exenmplu de cronologie, rigurozitate bibliotecară și document valoros pentru viitor.
Terminând de inventariat sufletește acest excepțional top de cărți primite- Mulțumesc mult- Scriitorului Ioan Miclău- Gepianu, Domnia sa merită mută cinstire pentru reușita cestor cărți scrise în graiul și maniera românească, talente pe care le păstrează, deși trăiește în Australia.
Cu mulțumiri, stimă și multă prețuire, din partea mea, Melania Rusu Caragioiu și a colaboratorilor cititori pe care îi reprezint.
————————————–
Melania RUSU CARAGIOIU
Canada, România , Timișoara, octombrie, 2020