CEVA DINTR-UN SUSPIN
… treceți batalioane de Carpați peste români,
codrii de aramă aduceți-i înapoi,
stoarceți-vă Bucegii de vintre,
energiile ascunse acolo de DUMNEZEU
să ne binecuvânte,
suntem în pas luminat de Lumină,
bucăți de țară tot cad în ruină,
și Centenarul făceți-l să se fie al vostru,
noi avem de toate,
nu mai avem Sceptru …!
cândva,
de nici nu mai știm când,
eram cât pe ce să mâncăm la gamelă,
acum,
asul din mânecă ne-a scăpat,
prin gaura de la butonieră !
ne-am obisnuit cu unica folosință,
cum necum …
penitență ?
este o noțiune încă rătăcită prin dicționar,
miracolul visat s-a ajuns lupanar…
dar peste tot și peste toate,
mai avem încă Laboratoare de inteligență,
mai avem încă minți măiastre,
vin copii cu brațele pline de medalii,
dar nu prea e timp de ei !
și oricum ei au șenal favorabil …
far nu mai avem să-i înturnăm din val,
s-a hoțit odată cu flota !
nu știu la sat de se mai cheamă la horă,
tradții ascunse sub anul-lumină …
și ce rău îmi pare că m-am certat cu el,
aș fi coborât grădina zeilor la noi …
l-aș fi pus pe Sisif să ne înfigă brazii în munți,
chiar l-aș fi pus să ne mai treacă pe stradă
cu mașina aia ambulantă de făcut înghețată …
mmm !…
parcă-l văd pe Raj trecând pe Matei Basarab,
și noi, toți copii, la rând,
el să ne umple cornetul cu lingura …
mmm !
parcă-mi miroase sufletul a înghețata lui cu vanilie …
mmm !
și ce mi s-a-nfipt inima în suspin !
… frunte-mi plecată-mi numai ție, Cititiorule !
———————–
Marin BEȘCUCĂ
25 aprilie, 2018