Se lasă întunericul, treptat peste oraș,
în genunchi, bunele aflate în lăcaș,
se roagă, mulțumind pentru această zi,
pentru cei dragi, pentru mâine, când toți iar vor fi.
Acasă, când luna, agale salută
orașul, când lumea îndată se culcă,
e liniște în odăi, luna veghind.
Pe cer, stelele sunt gata. Se aprind,
să vegheze prin vise și imnuri de îngeri,
să aline prin munți și prin văi triste plângeri,
când rugile adună la focul din sobă,
bunicile citind basme nepoților, ce-aprobă
zâmbind, fiecare cuvânt, fredonând,
pe când Ene, bătrân, pe la gene, umblând,
cu alai de culori, cu-mpărați și cu zmei…
Acasă este leagănul anilor mei…
Acasă, Dumnezeu să aducă-alinare,
sănătate, odihnă, după lună, doar soare,
cuvântările prea sfinte și line!
Acasă, lasă mamei, Doamne, bucuria din mine!
Dor de drag și de chipu-i blând și curat,
dor de înger cu un suflet imaculat,
dor de liniști, precum doruri nespuse…
Acasă sunt în cărți, sentimente ascunse…
Acestea sunt vii. De nimeni nu vor fi răpuse!
———————————-
Mariana POPAN
Baia Mare
Noiembrie 2019