Prin timp
Ce am în suflet și în gând
Eu știu și totuși nu ma plâng ,
Și nu voi spune niciodată
De am fost dezamăgită-n viață.
Știu doar ca-mi este dor
De ani ce-au trecut în zbor ,
Aș da și ani din viața mea
Să fiu copil de s-ar putea .
Când nu știam ce-i suferința
Ne-înțelegând ce-i neputința,
Crezând în basme și povești
Ce în real nu le-întâlnești .
Și cât as vrea de s-ar putea
Părinții mei să-i pot vedea,
Ei au muncit cu trudă și sudoare
Să nu cunosc cuvântul *supărare*.
Un an din tinerețe să-l trăiesc
Aș vrea prietenii să mi-i găsesc,
Dar pașii viața ni i-a despărțit
Destinul fiecăruia i-a fost ursit.
Și câte oare n-as mai vrea
Dar viața nu o pot schimba ,
De îmi e bine sau mi-e greu
Prin timp o trecătoare sunt și eu !
Să nu lași timpul
Şi sufletul mi-e doar tăcere,
Iar gândul mi-e hoinar prin amintiri
Ce le păstrez de atâta vreme
Nu-înțeleg de ce privesc în urmă
La clipele ce au apus,
De ce azi doare amintirea
Când nu găsesc nici un răspuns.
Se risipesc pe rând atâtea vise
Dar tu iubite n-ai să știi,
Că-mi ești departe dar iubirea
În suflet și în inima vor fii
Aș vrea să simți și tu ce este dorul
Şi-n orice clipă să îți fiu în gând,
Să înțelegi că depărtarea
Nu poate învinge dragostea nicicând.
De vei privii adesea-n largul zării
Şi-n gândul tău cu drag vor revenii ,
Acele clipe-n doi trăite
Să te-însoțească zi de zi.
Un strop de fericire-n suflet
Şi-un zâmbet să îți lumineze fața,
Să mă dorești la fel ca altă dată
Să crezi în dragostea-mi curată.
Când poarta fericirii ţi-e deschisă
Tu să nu uiți un strop din ea să bei,
Să simți iar freamătul iubirii
Ce o citeai în ochii mei
Să nu lași timpul să îţi fure
Din suflet dragostea ce ne-a unit,
Să te întorci curând la mine
Cu-același dor ce-i infinit!!
——————————-
Maria HOTEA
28 septembrie, 2018