În lacrima toamnei
În lacrima toamnei aș vrea să mă găsești
Și-n blânde adieri de vânt în șoapte să-mi vorbești,
Să te-oglindești cu drag în ochii mei ce-s triști
Iubirea -n seri de toamnă nicicând să nu o uiți.
Din ruginiul toamnei să-mi înțelegi suspinul
Când frunzele din ramuri le smulge vântul,
Să-mi simți în toamnă dorul trezind iarăși fiori
Iar lacrimi cristaline să-ți fiu în picuri din nori .
Iubirea mea să-ți fie o dulce simfonie
Ce-o cânta toamna blândă în mantia argintie,
Să-ți mângâie auzul când în singurătate
Cu gândul călător te pierzi în neagra noapte.
Când străluciri de stele se sting târziu zori
Pe bruma toamnei reci pașii să-ți porți ușori,
Eu să-ți revin în minte iar tu să mă dorești
Ca-n dulcea îmbrățișare iubire să-mi șoptești .
În vuietul pădurii ce toamna o desfrunzește
Să-ți amintești de mine, cea care te iubește,
Iubirea mea de vrei n-o închide în uitare
Fără de voie eu… voi reveni cu dor din depărtare!
——————————-
Maria HOTEA
7 octombrie, 2018