O frunză
O frunză i-am cerut să-mi dăruiască toamna,
Căci ea-mi știa poveste minunată de iubire
Dar vântul călător a spulberat-o în goana,
Iar eu priveam la ea cuprinsă de uimire.
Mă întrebăm în gând oare mai știe frunza,
De vara-n care ea foșnind se legăna pe ram
Când îmi zâmbeai prinzându-ne amiaza,
Şi îndrăgostiți doar florile de mac le admirăm.
Să îi mai cer acum iar toamnei altă frunză,
Cu dragoste iar m-aș lasă furată de-al meu gând
În căutări visând mi-ar reveni aceea amiază,
Şi acele clipe minunate când te priveam zâmbind.
Pentru o clipă doar aș retrăi iubirea,
Când fericită m-am simțit femeia ta dorită
Sărutul tău fierbinte și tandră îmbrățișarea,
Îmi răscolesc fiorii când inima mi-e tristă!
Iubirea pură
E un amurg violet de toamna târzie,
În jurul meu totul este doar melancolie
Un vis frumos din iubire iar se înfiripă,
Când inserarea se lasă lină, într-o clipă.
Al nopții val albastru se întinde armonios,
Stelele și luna pe boltă sclipesc duios
Sufletul trist e dornic fiind mereu visător,
Iar gândul hoinar e de fiecare dată călător.
Dorul aprig în al meu suflet este așezat,
Într-o clipă sublimă dorința la acaparat
Căci în noapte, îmbrățișarea- este-n șoapte,
El fiind sărut de suflet de pe buze însetate.
Iubirea pură e sentiment unic ,de neuitat,
Ea viața în clipe senine mi-a schimbat
Iar toamna, în pastel frumos colorată,
Îmi aduce sărut din dor de fiecare dată.
Ea e trăirea clipelor în pastelat anotimp,
Știind să deschidă fereastră fericirii în timp
Nemuritoare rămâne precum timpul-n infinit,
De neuitat este iubirea pură ce nu are sfârșit.
Doar în suflet sincer iubirea mi-a așezat,
Frumusețea-i cu dăruire ce mi-l face curat
În noaptea albastră ea pune gingășia dorită,
Fiind visul minunat și dorință în clipă neprihănită!
Lacrimă Doamne
Lacrimă Doamne, cu rouă în zori,
Să pot să adorm pe un pat de flori,
Iar visul Mi-l Fă, de îngeri păzit
Şi-n Liniștea Ta,să mă știu ocrotit(ă) .
Lacrimă Doamne, cu raze de Soare,
Să pot să mă bucur, de miresme de floare,
Şi Crinul Regal, să -mi fie cupă,
Din care să beau, uitând a clipei risipă .
Lacrimă Doamne, cu raze de Lună,
Din stele să-mi fac, pe cap o cunună,
Iar sufletul meu, găsi-va odihnă,
Pe-Un Strop Din A TA, Sfântă Lumină.
Lacrimă Doamne, cu multă Iubire,
Între Cer și Pământ, A Ta Mântuire,
Să știm să iubim, cu drag și credință
Şi pașii ni-i poartă, spre umilință!
——————————-
Maria HOTEA
31 octombrie, 2018