Maria GĂITAN MOZES – POEME DIN FOTOLIUL GOL

EMBLEMA

Ne spălăm fața cu grijă

și des

mai ales dimineața

să pară proaspătă,

luminoasă,

ca o petală cu mireasmă de trandafir,

laur

iasomie,

folosim săpunuri, șampoane,

Doamne,

dar pe degeaba nu arată așa cum o dorim,

copiii rămân cu obrazul semănat de pistrui,

adolescenții cu acnee,

bătrânii cu păienjeni șul de zbârcituri

și pete pe obrajii stafidiți

și pe frunte,

fața refuză să fie curată după cerință,

ea impune o armonie,

cerând ca și lăuntrul să fie la fel de curat,

altfel

ni se pătează emblema…

DISPONIBIL

Forfotă în jur,

vuiete înfundate în depărtare,

mi se pare că sunt

la rondul de circulație

unde e flux de mașini și-s semnale de orientare

și cineva fluieră…

Un om!

Fluierul mă trezește,

cineva îmi face semne bruște

indicându-mi  punctele cardinale…

Asta e! Am ghicit!

Nu știu încotro să o pornesc,

fluieratul lui puternic

m-a trezit din ațipeală

și mă dumiresc, surâzând…

Fotoliul e cald,

mai sunt și razele de soare din fereastră,

eu am senzația

că mă topesc încet

ca o statuie de ceară

la o lumânare solară,

din care, o dată cu lacrima mea

cade și câte o picătură fierbinte

iar statuia, încet- încet, dispare…

Fotoliul rămâne gol,

disponibil pentru altcineva…

–––––––––

Maria GĂITAN MOZES

Tel Aviv, Israel

6 decembrie 2021

Lasă un răspuns