Tablou de toamnă
cu pasul lent, de ciută arămie
risipește rugina peste lumina răstignită spre apus
spulberă tonalități sumbre de culoare
toarnă aurul peste pământul zdrenţuit
pentru a nu creea distonanţe cromatice
luciri de infern rece
cad asemeni unor aripi frânte
frunzele (o vagă iluzie) plutesc la întâmplare
cruste de cer apar si dispar
într-un joc magic descriu un exil al tăcerii
în flăcări diafane
razele anemiate par
răspunsurile himerelor vieții de dincolo
prevestesc întoarcerea în sine
noaptea ascunde noian de secunde
ticsite într-o viață
visele învață să moară
departe de orice închipuire lumească
…totul moare într-o limbă incertă
———————————
Maria CĂLINESCU
18 octombrie, 2018