Lucian MARINA: DIVINITATEA (Lui Radu Flora)

                               

Lui Radu Flora

 

Adorând providența divină meditam

asupra schimbului minunat prin care

Dumnezeu îmbracă firea omenească

pentru a împărtăşi firea divinităţii Sale.

 

Totul este frumos când Dumnezeu,

Iisus Christos ne călăuzește pașii!

atunci când Divinitatea este totul,

și sufletul devine un colț de Rai.

 

Creatorul mi‐a prins sufletu‐n palmă

şi sublim, tandru l‐a mângâiat lung,

încât îmi tresări uşor petala inimii.

Emoționantă desăvârșire perfectă.

 

Acum, în Raiul de sub bolta cerească

Pe care Demiurgul l-a configurat

Cu făpturi ale Atotștiutorului

Noi ofrande făcute Umanității.

 

După trei decenii s-andurat pronia

A Tvorețului promișlenie și milă.

Radovan-Radu a revenit în peisaj

În satul natal, pe casa părintească.

 

Viața lui era plină de Maree

unde înspumate ale fluviului.

Râul – demiurgul eminescian,

și universu-i deveni eternitate.

Lucian MARINA

Lasă un răspuns