ACUM, CĂ E TOAMNĂ…
Acum, că e toamnă
și bate rugina,
și tremură vântul
cu stoluri de frunze,
Îți scriu un poem,
ce, bată-ne vina!
E gata să zboare,
spre basme difuze;
Și-n liniști solare
se-aprind rădăcini,
cu arborii lor măcinați de tristețe,
eu calea spre tine
încet o ațin
și gândul meu umblă
prin ceruri semețe.
Acum că e toamnă
și focul-aromă
îmi arde în suflet
și mă desfrunzește,
Păcat,
că sunt singură,
deși mai e noimă
în tot acest haos, ce ne lipsește…
———————————–
Lilia MANOLE
Bălți, Republica Moldova
15 octombrie, 2018