EMINESCU
Printre luceferi te-am văzut
În noaptea prea frumoasă
Cobori încet, la mine-n gând
Și calea-mi luminează
Pe lângă plopii fără soț,
Adesea trec și eu
Îți simt vecinii pe la porți
Răsai în gândul meu
Și-n dorul tău neîmplinit
De-a sta în glasul mării
Aud poeme-ncet șoptit
În noaptea Învierii
Când sună buciumul pe deal
În vremurile-ți pure
Cântă aleanul de cleștar
În lacul din pădure
Mai urcă turme ascultând
Cum vântul îți mângâie
Urmele pașilor pierduți
În amintirea vie
Rasai ușor, Emin iubit,
Poet fără pereche
În gândul meu, șoptindu-mi lin
Poeme la ureche!
EMINESCIANĂ –
DORINȚA
Eminescu cheamă marea
Printr-un ultim, tainic dor
În dorința-i de-nsoțire
Printre aștri, printre sori
În liniștea serii blandă
Să adoarmă-n veșnicie
Cu un somn lin, de colindă
În pace și armonie
Când marea-n jurul tău dansează
Eternul vals al nemuririi
Cântându-ți tainic albatrosuul
Poete, Rege al iubirii
Revii și cânți destinu-ți tainic
În versuri prea nemuritoare,
Scăldate-n clipa veșniciei
De la Carpați până la mare!
EMINESCIANĂ –
IUBITEI, ÎI SCRIU UN GÂND
Tu să mă ierți, mi‐e dor de tine
Te caut, te iubesc, te chem,
Ce bine‐mi este când mă mângai
Când pleci, mi‐e viaţa un infern!
Trăiesc adesea‐n disperare
Şi nu‐nţeleg ce e în mine
Dar tot mă tem și iar mă doare
Iubito…dorul pentru tine
EMINESCIANĂ –
ÎN TAINĂ
Mi-ai pus azi flori după ureche,
Șoptindu-mi blând că-ți este dor
De ale mele buze roșii
Care și-n vis îți dau fiori
Și mi-ai cuprins cu ochii trupul
În mari dorinți, ce se spărgeau,
De ale mele neîncrederi,
Ce-n așteptare se zbăteau
Doar, doar, vei reuși prin crânguri
Când trec adesea la izvor
Să mă încnți cu vreo poveste
Țesuta din iubiri și dor
Dar copilița nu-i naivă,
Și știe că-ntr-un gând curat
Nu-i furtul bun de drăgăleală
Fiindcă i-a dat măicuța sfat.
Dacă mă placi, vino la maica
Și să mă ceri chiar azi, la horă,
Nu-mi spune multe minciunele,
Nici că maicuța ta vrea noră
Și întreabă-mă întâi, băiete
Dacă inima mea tresaltă,
Nu-mi spune că sunt multe fete
Care te-ar aștepta la poartă
Eu am în suflet un dor dulce
Iubitul drag îmi e plecat
Și vine-n seară, ca-n poveste,
Pe-un mândru cal alb-‘naripat
Și poartă-n ochi, marea albatră,
Și în priviri, doar gânduri bune,
Mă cam topesc când i-aud glasul
Și-mi spune-ntr-una, doar …„minune”!
Doar două inimi, împreună
Formează -un tot, Dumnezeiesc
Trăiesc vibrația comună
Și-n viață, ca și în povești
––––––––––
Ligya DIACONESCU
Rânmicu Vâlcea
15 Ianuarie 2020