IELE…
Se vede respirația mării
pe margini albe de cochilii,
se mută ielele din moarte
în stația mea de așteptare.
Nu reușesc să-ngân nicio silabă
din ruga de-mpăcare cu păcatul,
se-ntinde malul respirării
peste cărarea-mi încurcată.
Cu sarea-n păr și în esențe
mă pierd regal în hora hâdă,
încerc să suflu în tămâie
sub ploaia de coșmar din cântec,
să scap prin respirare de poceală .
Clipesc haotic, fumul sparge vraja,
prin dinți se sparg bucăți de sare,
de fețele sucite se pustie plaja
și eu respir cu tot cu mare…
—————————-
Laura OPARIUC
(sursa foto: Internet)