Ioana CONDURARU: Te mai aștept la porți de vis

Te mai aștept la porți de vis

De mult tăcută-i astă lume
Și eu tăcută-s precum ea,
Rătăcind visând la tine,
Prin zările de catifea.
Doar liliacul mi-i alintul
Cu gingășia florilor,
Când înserarea dă tributul
La întâlnirea astrelor.
Ce rece este fără tine!
Am înghețat în așteptări,
Sperând căldura mâinii tale,
Cuprinsă în îmbrățișări.
Dar e deja trecută ora
Și ticăie printre suspine.
Te- ai întrebat ce face, Nora
Când visul din eden revine?
Nu este drept și nici corect
Cu vorba să mă porți într-una
Apoi uitându-mă-n caiet,
Să rupi fila una, câte una.
Croșetându-mi fericirea
Prin diamantul unui gând,
Am înțeles că principală
Este iubirea pe pământ.
Te mai aștept o clipă doară
Lângă izvorul învolburat.
De n-ai să vii, te las pe afara
Să m-aștepți cum te-am așteptat
Căci nu-mi doresc acea povară,
De-a fi un vis la țărm de dor.
Mai bine merg spre altă gară,
Unde mă așteptă alt decor.