Lasă-mă
Lasă-mă să-mi odihnesc toate gândurile triste,
Lângă inima ce bate, dăruind iubiri promise
Și din astre răpind raze pentru visul de iubire,
Țesând din petală fină, o năframă fericirii.
Lasă-mi palma de copilă, să îți dea în taină crinul,
Când culegi cu nerăbdare de pe buze trandafirul
Și-adormiți de o vioară, legănându-ne în vis,
Să parcurgem fericirea gustând mirul din cais
Iar când zorii se apleacă înspre noi sfioși și darnici,
Din cafea, aroma zilei să ne-nvăluie cu farmec,
Căci viața, e dărnicia fiecărei dimineți,
Ce se-arată ca o nimfă coborând din sfinte bolți.
Lasă-mi mie fericirea de a-ți arăta tăcută,
Prin scris, toată nemurirea ce poate fi dăruită
Căci, spre ierni plecăm grăbiți lăsând floarea tinereții,
Într-o pagină de aur, pusă în hrisovul vieții.
Surâs
Fiecare zi este o bucurie,
În oricare zi e-un vis sublim,
Din arta zorilor învie
Al vieții vers pe caldarâm.
În orice zi este speranță,
Un briliant în univers,
Sufletul naște cutezanța
De-a mai dărui un vers.
Orice zi este iubire,
În fiecare inimă-i destin,
Un izvor de apă vie
Ce-și deapănă firul sublim.
Surâsu-și cere nemurirea,
Cu zorii care se revarsă
Luminând în noi iubirea,
De-a fi o pasăre măiastră.
Pe-ogorul cu spice crescut,
Doar Domnul dă nemărginirea,
Eu mă închin îndrăgostită
La tot ce-aduce fericirea.
———————————-
Ioana CONDURARU
28 ianuarie 2019