Ioana CONDURARU: Poesis

Vară

Vară ai venit pe lunci
Cu un zâmbet desuet
Iar lumini de licurici,
Se împrăștie-n duet.
La ureche porți cercei,
Din cireșul de la poartă
Iar mie îmi dăruiești,
Dragostea de altădată.
Și gust mirul de prin văi,
Când mă culc pe fân cosit
Cu un dor de ochii tăi
Și de tot ce am iubit.
Romanița pe cărare,
Mai zâmbește alintat,
Când mână de fată mare,
Cu drag o culege-n coș
C-a la iarna care vine,
Să îi fie de folos.
Sună codrul și se-nchină
Când cântatul cucului
Cu mierlița se îngână,
La apusul soarelui.
Și mă prind în dans cu tine,
Vară sfântă de-altădată,
Cât aș vrea să fiu copilă
La măicuța adorată!

 

De m-ai lăsa

De m-ai lăsa
Să-ți spun din nou
Ce dor nebun mi-a fost de tine,
Ai înțelege lacrima
Ce se prelinge pe cărări,
Acoperind cu-al ei smarald,
Rostul atâtor întrebări.
De m-ai lăsa
Să-ți port iubirea
Prin nopțile de diamant,
Ar înflori pe căi doar iriși
Și ne-ar da clipele de jad.
Te-aș cuprinde în palma tandră
Mângâindu-ți chipul blând,
Iar luna-ar dărui o salbă,
Peste eternul anotimp.
Dar tu nu vrei să-asculți chemarea
Ce răbufnește din priviri
Și nici cum se zbate marea
În sufletul dezamăgit,
Bătând cu valul de speranță,
Căutând un vis neîmplinit.
De mai lăsa, dar ești nesigur
Pe sentimente și pe timp
Și vei rămâne veșnic singur,
Că nu-mi doresc să-ți port iubirea,
Când tu un rezumat ai pus,
Dăruind dezamăgirea.
Doar astrul poate reînvia
O clipă de eternitate,
Să fiu eternă încă-o zi
Și cine știe, pân’ la moarte.

———————————-

Ioana CONDURARU

Iunie 2019

Pictură- Boris Prokazov

Lasă un răspuns