Pe aleea dinspre astre,
Al tău dor, pășește lin
Aducându-mi flori albastre,
Cu parfumul lor divin.
Deschid inimii, fereastra
Să pătrundă ca o boare
Dorul ce, zâmbind mă-ndeamnă,
Iubirii să-i dau savoare
Din a sufletului rouă,
Doar o mică picătură,
Împărțind așa, în două,
Viața într-o uvertură.
Tu, pianul acordat,
Dăruind magie, mie
Eu, mângâiindu-te cu drag,
Într-o dulce simfonie
Și când luna își revarsă,
Razele în dans sublim,
Să ne acopere petale,
Presărate sub salcâm.
Al tău dor mă înfioară
Când în suflet cuibărește,
Dragostea, o căprioară,
Coborâtă din poveste.
———————————-
Ioana CONDURARU
19 februarie 2019