Nevindecați
Prin tot acest război ce l-am trăit
Să nu mai răscolim, destul cât ne-am rănit,
Mai bine să-l rugăm pe Dumnezeu să ierte
Toate cuvintele ce-au devenit eterne!
Plutesc regretele în eter, din suflet înălțate
Parcă sunt ziduri ridicând, uitărilor palate.
Pe inimi de acum s-a întins o liniște ce apasă
La fel pe zări și în priviri, din cer se lasă ceață.
Nicio iertare n-ar putea să-întoarcă primăvara
Și de-ar putea e prea târziu, de acum se lasă seara.
Povara luptei ce s-a dus, pe suflete ne-apasă,
Rupte din gânduri amintiri, își caută o casă.
Se-ascund sub pleoape tânguit, privirile ce arme
Ne-au fost în lupte și-au rănit, lovind ca niște palme.
Stau rănile la noi în gând și viscolesc a iarnă,
Războiul acesta la sfârșit timpul sunând din goarnă.
Nevindecați ne-om mirui sperând într-o iertare,
Victorioși sau poate învinși, simți-vom fiecare!
——————————-
Ileana VLĂDUȘEL
24 August 2020