Viaţa se joacă de-a mine
Viaţa se joacă de-a mine
îmi desenează sufletul
pe o frunză de smochin
îmi trece umbra
prin inelele copacului
adormit între două anotimpuri
îmi ia mîinile mi le face pumni
şi mă loveşte în pieptul luminii
mă face nisip şi mă toarnă
în clepsidre de ierburi albastre
mă urlă pe la toate urechile flămînde de cîntec
îmi ia buzele şi mi le ciopleşte
pînă se fac maluri
printre care curg fluiere.
Cînd viaţa se satură jucîndu-se de-a mine
mă împachetează într-un cuvînt pînă cînd îi arde ei iar de-o joacă…
———————————-
Girel BARBU
20 aprilie, 2018