Titlul anterior este uşor pleonastic: cine a trăit măcar o zi în Andaluzia, olé, se îndrăgosteşte deplin şi iremediabil de mirificul ţinut azuriu, de istoria, oamenii, obiceiurile şi cântecele lui.
Spania este o lume aparte – ţara în care nu se poate muri, se spune că a spus Hemingway, refuzând invitaţia de a se stabili acolo. Andaluzia este o chintesenţă a Spaniei, iar Sevilla… Mă grăbesc să amintesc, simplu şi oarecum vanitos: et in Sevilla ego!… punând cap la cap, mai mulţi ani la rând, în Guadalquiviria.
Nu ştiu dacă într-o viaţă anterioară (să plecăm de la premisa că aşa ceva se poate) autoarea acestei cărţi a trăit în Spania, prin sudul ei chiar, dar e ca şi când aşa ar fi fost. Cele trei cercuri concentrice sunt vizibile: Spania – Andaluzia – Sevilla.
Le-a văzut, le-a simţit, le-a îndrăgit – şi ni le descrie-povestește şi nouă, spre a le îndrăgi. De la munţi şi plaje la festivităţile catalane şi de aici la flamenco şi corida, de la Don Quijote la gastronomie, de la bunurile materiale sau imateriale înscrise în patrimoniul UNESCO la subtilităţile limbii spaniole. Istorie, literatură, turism. Din cărţi şi, mai ales, de la faţa locului. Documentat, dar fără pedanterie, ca într-un jurnal de călătorie, dar trecând mult dincolo de aparenţe.
A scris mult, și ficţiune (inclusiv un roman), colaborează la multe reviste din România şi din lume, are „la bază” un doctorat (în economie), a tradus din spaniolă în română şi invers. Totdeauna bine primită. Scrie privindu-l pe cititor drept în ochi – şi astfel cititorul o urmează.
Nu este prima carte despre Spania a Gabrielei Căluţiu Sonnenberg. Cu siguranţă, nici ultima – spre bucuria cititorului român.
Să-i mulţumim şi, să pornim la drum, însoţind-o!
——————————-
Acad. Gheorghe PĂUN
Curtea de Argeş, august 2017