un soare răbdător pe cerul care picură
în fragmente de zâmbete
la cules porumbul pe dealul fofelzii
câteva vrăbii gălăgioase
se sfădesc pe crengile unui păducel
zbrr… într-o clipă de spaimă
ies din cucuruz grohăind
doi mistreți
în fugă trec culmea
gândurile săgetează crusta timpului
nici că a fost nici c-o să fie
în palmele crude ca o jucărie știuletele
dezbrăcat de frunze
cade lângă opinca
vrăjită în gând un pantof
o lume deosebită între parfum și cafenele
ulițe largi pavate și calești
așa spunea în șezătoare
băiatul popii alexandru despre oraș
de bine pentru cine vrea de carte să s-apuce
la cucuruz mai ostenea bunicul multă vreme
aurul mălaiului îi mângâia degetele noduroase
cu palmele bătătorite frământa în zile
grija așezării noastre în lume
chipuri curioase sub soarele răbdător
prin țărâna și praful oaselor ce nu mai dor
zâmbind a lui făptură din toamnă
o culeg
————————–——————
Gavril Iosif SINAI
Octombrie 2019